O fundație din Berlin i-a trimis lui Donald Trump o bucată de 2,7 tone din celebrul zid care, până în 1989, a despărțit lumea comunistă de cea capitalistă, dar cadoul, care aniversa 30 de ani de la căderea comunismului, a fost refuzat.

Germanii i-au trimis lui Trump o bucată din Zidul Berlinului însoțită cu mesajul „niciun zid nu e veșnic”, anunță Deutsche Welle. Grupul care a avut această inițiativă se numește Die Offene Gesellschaft (Societatea deschisă) și a vrut să marcheze trei decenii de la dărmarea zidului. Fundația non-profit a organizat transportul bucății de zid la Washington folosit fonduri donate de persoane private. Germanii spun că zidul a fost refuzat de Serviciul Secret de la Casa Albă. Gestul a fost interpretat ca o aluzie la efortul depus de Trump pentru a construi un zid de-a lungul frontierei dintre Statele Unite și Mexic pentru a opri imigrația ilegală. Bucata de zid cântărind 2,7 tone, a ajuns la Washington, sâmbătă, iar presa locală a arătat că Serviciul Secret a întors din drum voluminosul cadou. Mai multe fotografii și secvențe video publicate pe rețelele sociale au surprins momentul în care bucata de zid a ajuns în Statele Unite. Imaginile transmise de platforma germană pot fi văzute aici

Pe zid putea fi citit un mesaj adresat lui Trump și semnat ”Cetățenii orașului Berlin”.

„Timp de decenii, Statele Unite au jucat un rol important în dărmarea acestui zid. De la John F. Kennedy, până la Ronald Reagan, președinții americani au luptat împotriva zidului", se arăta în mesajul către Donald Trump.

„Dorim să vă oferim una dintre ultimele bucăți din eșuatul zid al Berlinului, pentru a comemora implicare Statelor Unite în construirea unei lumi fără ziduri”, completau berlinezii.

Managerul fundației germane, Philip Husemann, a declarat publicației Quartz, că „achiziționarea și transportul unei bucăți de zid în afara Germaniei costă undeva în jurul unei sume de cinci cifre". Acesta a arătat că el și colegii săi au cumpărat bucata de zid de la un comerciant din Berlin care avea numai câteva dintre ultimele porțiuni de zid.

Nu este chiar ieșit din comun să fie transportate bucăți din Zidul Berlinului în Statele Unite. Mai multe bucăți din zid sunt expuse în diferite locuri din America de Nord, dintr-o stație de tren din Chicago, până la o toaletă publică din Las Vegas.

În 1949, Germania a fost în mod oficial divizată în două ţări: Republica Federală, de partea occidentală, şi Republica Democrată, de partea sovietică. Între Berlinul de Vest şi Berlinul de Est exista liberă circulaţie, dar numărul mare foarte de migranţi către RFG – 2,7 milioane între 1949 şi 1961 a determinat autorităţile est germane să ia în calcul construirea unui zid între cele două părţi ale Berlinului. Construcţia Zidului Berlinului a început în noaptea de 12-13 august 1961. Mai întâi a fost instalat un gard din sârmă ghimpată, iar fundaţia zidului de beton, înalt de 3,6 metri, a fost pusă trei zile mai târziu. Până în în 1975, zidul s-a transformat într-un sistem complex de baricade şi capcane, cu 155 km de zid de-a lungul frontierei cu RFG, din care doar 50 km separau Berlinul de Est de cel de Vest. În total erau 127.5 km de gard electric, 302 turnuri de pază, 20 de buncăre şi 11.000 de soldaţi se ocupau cu păzirea lui. Zidul a fost construit numai pe teritoriul est-german, constructorii asigurându-se că nu ating în nici un punct teritoriul vest-berlinez. Casele din partea estica a frontierei au fost evacuate și geamurile cu vedere la frontieră au fost zidite.

Timp de 28 de ani, zidul i-a separat pe est-germani de vest-germani. Zidul Berlinului rupea o naţiune în două, dar rolul lui avea semnificaţii diferite de o parte şi de alta a sa: pentru autorităţile est-germane era o “pavăză de protecţie antifascistă”, iar pentru cele vest-germane un „Zid al Ruşinii”.