Un vaccin testat în anii 1950 în Uniunea Sovietică (URSS) generează noi speranţe privind posibile modalităţi de protejare faţă de infectarea cu noul coronavirus, informează cotidianul The New York Times.

Doi specialişti în virologie, soţ şi soţie, au testat un vaccin pe propriii copii, în Moscova, în anii 1950. Acum, un efect secundar pe care l-au depistat generează noi speranţe în eforturile de contracarare a coronavirusului.

Dr. Mihail Ciumakov şi dr. Marina Voroşilova au efectuat în anul 1959, în apartamentul în care locuiau în Moscova, un experiment vital pentru nenumărate persoane. În fiecare lună, unul dintre părinţi le administra copiilor dulciuri care conţineau tulpini slăbite ale poliovirusului, un vaccin preliminar contra poliomielitei.

„Mâncam produsul din mâna mamei", îşi aminteşte dr. Peter Ciumakov, care avea şapte ani în acel an. Acum, acelaşi vaccin a ajuns în atenţia cercetătorilor - inclusiv a celor doi fraţi, deveniţi şi ei specialişti în virologie - ca posibilă armă împotriva noului coronavirus, pe baza studiilor efectuate de mama lor, dr. Marina Voroşilova.

Dr. Voroşilova a stabilit că vaccinul antipoliomielitei avea beneficii neaşteptate care acum ar putea fi relevante penru actuala pandemie. Persoanele care primeau vaccinul nu se îmbolnăveau de alte boli virale cel puţin o lună după aceea. Dr. Marina Voroşilova le administra băieţilor vaccinul în fiecare toamnă, ca protecţie împotriva gripei.

În prezent, unii oameni de ştiinţă din diverse ţări au devenit interesaţi de ideea redirecţionării vaccinurilor existente, precum cel cu poliovirus şi cel antituberculoză, pentru a vedea dacă oferă măcar o rezistenţă temporară la coronavirus. Printre specialiştii interesaţi se numără şi ruşi. Însă alţi experţi avertizează că ideea trebuie abordată cu multă precauţie.

„Ne-ar fi mai util un vaccin care să inducă o imunitate specifică", afirmă dr. Paul A. Offit, coinventator al unui vaccin anti rotavirus şi profesor la Facultatea de Medicină Perelman a Universităţii Pannsylvania. Orice beneficii ale unui vaccin redirecţionat sunt mult mai „scurte" şi „sunt incomplete", comparativ cu cele ale unui vaccin specific, apreciază el.

Totuşi, dr. Robert Gallo, care pledează pentru testarea vaccinului antipoliomielită în cazul coronavirusului, afirmă că redirecţionarea vaccinurilor este „una dintre cele mai interesante ramuri ale imunologiei". Chiar dacă poliovirusul conferă imunitate doar pentru o lună, „ne-ar ajuta să depăşim un obstacol şi ar salva numeroase vieţi", argumentează Robert Gallo, directorul Institutului de Virologie Umană al Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii Maryland.

Dar există riscuri. Miliarde de oameni au luat vaccinul poliovirus, astfel că boala aproape a fost eradicată. Cu toate acestea, în cazuri extreme, virusul slăbit utilizat în vaccin poate suferi mutaţii şi se poate transforma în forme mai grave, generând poliomielită şi infectând alte persoane. Riscul de paralizie este estimat ca fiind pentru un caz la 2,7 milioane de vaccinări. În acest context, organizaţiile de sănătate publică recomandă ca în cazul în care o regiune elimină poliomielita, trebuie să oprească vaccinarea orală, iar Statele Unite au făcut acest lucru acum 20 de ani. Recent, Institutul Naţional din SUA privind Alergiile şi Bolile Infecţioase a amânat un studiu conceput de institutul condus de dr. Robert Gallo, de Clinica Cleveland, de Universitatea din Buffalo şi de Centrul anticancer Roswell Park, pentru testarea eficienţei vaccinului polio contra coronavirusului. Dar alte ţări merg mai departe. Testele cu un vaccin polio au început în Rusia şi sunt programate în Iran şi Guineea-Bissau.