Regiunea Mării Negre trebuie să rămână un punct central al politicii externe a SUA, chiar dacă administrația americană se concentrează pe amenințarea reprezentată de China și pe provocările din emisfera vestică, au afirmat marți în Senatul SUA doi experți.

Cei doi au atras atenția că regiunea este un „câmp de luptă în eforturile” președintelui rus Vladimir Putin „de a contura o nouă ordine internațională” și au evidențiat printre recomandări prioritizarea relațiilor cu România în rândul aliaților de la Marea Neagră și consolidarea capacităților navale ale României.

„Marea Neagră și regiunea extinsă a Mării Negre sunt mai importante pentru interesul național al SUA decât se apreciază adesea (...) Regiunea Mării Negre este importantă și în contextul dezbaterii în derulare despre prioritățile politicii externe a SUA. Având în vedere poziția centrală a regiunii Mării Negre în echilibrul de putere din Europa și Eurasia și tendințele negative de acolo, regiunea ar trebui să rămână un punct central al politicii externe a SUA, chiar dacă administrația se concentrează pe amenințarea reprezentată de China comunistă, provocările din emisfera vestică și alte probleme”, a afirmat Matthew Boyse, expert la think tank-ul Hudson Institute din Washington.

Intervenția a avut loc marți în cadrul unei audieri despre viitorul strategiei SUA privind Marea Neagră, organizată de Subcomisia pentru Europa și Cooperarea privind Securitatea Regională a Comisiei pentru Relații Externe a Senatului american.

 

Un laborator al războiului hibrid

Potrivit lui Matthew Boyse, războiul declanșat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei are „mize mai mari decât reîncorporarea acestei țări în Federația Rusă”.

„Regiunea Mării Negre este indispensabilă eforturilor sale de a restabili statutul și de a proiecta putere la nivel regional și global. Regiunea Mării Negre este, de asemenea, principalul câmp de luptă în eforturile sale de a contura o nouă ordine internațională, alături de China comunistă, Iran și alții, și un laborator foarte important pentru războiul hibrid împotriva NATO”, a detaliat el.

„În ultimii ani, Rusia a înregistrat succese pe litoralul estic al Mării Negre prin capturarea lentă a statului în Georgia. Pe litoralul nordic, modul în care se va termina războiul Rusiei va afecta regiunea Mării Negre într-un mod major, iar Kremlinul a fost într-un pressing total în Republica Moldova, chiar dacă duminică alegătorii au evitat un glonț și au ales Occidentul”, a spus Matthew Boyse.

El a mai avertizat că „Kremlinul își folosește numeroasele resurse din Bulgaria pentru a îndepărta această țară critică de NATO și a exploatat nemulțumirea societății din România, mult timp un bastion al atlantismului. Eforturile Rusiei în aceste țări prin capturarea statului, slăbirea instituțiilor cheie sau sprijinirea forțelor pro-Moscova ar putea crea un arc sau un coridor de instabilitate din sud-estul Europei / Balcani către inima Europei - din Macedonia de Nord și Serbia către Ungaria, Slovacia și Austria - cu guverne supuse Moscovei”.

„Desigur, acest lucru s-ar putea să nu se întâmple și ar trebui să fie combătut cu fermitate, dar arată că tendințele din regiunea Mării Negre ar putea facilita pătrunderea Kremlinului în ceea ce Putin consideră, fără îndoială, o potențială zonă vulnerabilă a NATO. Litoralul sudic este un caz diferit, deoarece Turcia este deschisă atât unor interese rusești, cât și opusă altora”, a detaliat el.

„O strategie cuprinzătoare pentru Marea Neagră este necesară, dar insuficientă pentru a promova interesele de securitate ale SUA și a contracara influența malignă a Rusiei pe piețele energetice ale Marii Negre”, a declarat Matthew Boyse, precizând că „sunt necesare și alte măsuri politice, diplomatice, militare sau economice”.

Printre recomandări, el a menționat nevoia ca „birocrația de securitate națională a guvernului SUA să privească regiunii Mării Negre în mod holistic, ca o regiune geopolitică de importanță majoră pentru NATO și Occidentul global”.

El a mai îndemnat SUA să ceară UE „să se concentreze mult mai mult asupra regiunii Mării Negre, după ce Comisia (Europeană) a adoptat în sfârșit în luna mai o strategie pentru Marea Neagră” și „să facă presiuni asupra aliaților pentru a reduce și mai mult fluxul de fonduri către mașina de război rusă”.

„Asigurați-vă că NATO este interesat de regiunea Mării Negre. Este puțin probabil ca NATO să adopte o strategie privind regiunea Mării Negre, dar recomandările din raportul NATO din octombrie 2023, «Ape tulburi», privind Marea Neagră ar trebui implementate”, a completat el. Expertul a subliniat și că este necesară o strategie privind regiunea Mării Negre la nivelul întregii administrații americane, precum și nevoia unei alocări explicite de fonduri din partea Congresului pentru eforturile legate de regiunea Mării Negre.

El a mai îndemnat ca „interesul strategic al guvernului SUA pentru securitatea Mării Negre să se reflecte în Strategia de Securitate Națională a administrației Trump” și ca Washingtonul „să nu recunoască Crimeea ca teritoriu rusesc”.

Expertul a mai recomandat ca Washingtonul „să acorde prioritate relațiilor cu România printre aliații SUA de la Marea Neagră. 'Turcia și Bulgaria sunt, de asemenea, aliați esențiali, dar România este cea mai activă în problemele de securitate din regiunea Mării Negre”, a detaliat el, îndemnând totodată la „revitalizarea” implicării guvernului SUA în Inițiativa celor Trei Mări.

Din punct de vedere militar, el a atras atenția că o implicare militară mai mare a SUA în cele trei state NATO riverane poate consolida descurajarea și strategia de „negare a accesului la mare”. Expertul a îndemnat totodată la un răspuns „mai hotărât la provocările rusești împotriva teritoriului NATO”.

„Investițiile SUA în baza aeriană Mihail Kogălniceanu din România reprezintă o utilizare strategică a fondurilor contribuabililor americani”, a menționat el, îndemnând totodată ca Agenția pentru Securitate Cibernetică și Securitatea Infrastructurii a Departamentului Securității Interne „să aprofundeze parteneriatele cu centrele cibernetice românești și bulgare”. El a îndemnat de asemenea administrația americană să ia în considerare „trimiterea de nave mai mici în România, care pot traversa Dunărea, și în Bulgaria, care pot consolida forțele sale de coastă”.

Tot în legătură cu România, la capitolul economie, Matthew Boyse a cerut „asistență pentru România în extinderea Dunării ca un coridor de transport”.

 

Turcia trebuie implicată activ

La rândul său, S. Frederick Starr, din partea American Foreign Policy Council de la Central Asia Caucasus Institute din Washington, a făcut apel la o revizuire a Strategiei SUA pentru Marea Neagră 2023, pentru ca aceasta „să fie mai directă în identificarea amenințărilor, să extindă numărul de țări cu care să se colaboreze și să implice Turcia într-un rol mai activ”.

„Ea trebuie să recunoască faptul că, deși marina rusă a fost grav afectată, aceasta rămâne cea mai puternică forță la Marea Neagră și își folosește prezența acolo pentru a-și proiecta puterea în Orientul Mijlociu, Africa și mai departe. Prin urmare, Rusia rămâne cea mai mare amenințare la adresa obiectivelor SUA și NATO', a spus S. Frederick Starr în cadrul aceleiași audieri. El a recomandat „adăugarea Ucrainei, Republicii Moldova și a celor trei țări din Caucaz pe lista statelor cu interese recunoscute și compatibile la Marea Neagră” și, „în concordanță cu postura avansată a NATO, consolidarea capacităților navale ale Bulgariei și România și, de asemenea, colaborarea cu alte țări pentru a ajuta Ucraina, care nu este membră a NATO”.

Potrivit expertului, este nevoie de „stabilirea unei prezențe navale NATO rotative în Marea Neagră” și de „afirmarea rezoluției 68/262 a Adunării Generale a ONU din 27 martie 2014, prin care se declară apartenența Crimeei la Ucraina, și sprijinirea eforturilor depuse de SUA și partenerii săi pentru a ajuta Ucraina să o implementeze”.