Italia va avea în următoarele trei luni, începând de duminică şi până în mai, un nou Parlament, un nou Guvern şi un nou preşedinte al Republicii, în urma unor proceduri electorale diverse şi complicate.

Mandatul unui parlamentar este de cinci ani, iar cel al şefului statului de şapte ani. Scrutinul legislativ deschide acest "bal", pe 24 şi 25 februarie. Aproximativ 47 de milioane de italieni îşi vor alege deputaţii şi senatorii, în două Camere care au exact aceeaşi importanţă în viaţa politică a ţării, dar care sunt guvernate de reguli electorale foarte diferite. Ulterior, preşedintele Republicii, Giorgio Napolitano, va încredinţa unui lider politic mandatul formării unui guvern, un proces care necesită, în general, mai multe zile şi care este supus echilibrului de forţe rezultat în urma scrutinului. În general, un guvern este format, depune jurământul în faţa preşedintelui Republicii şi obţine votul de încredere al Parlamentului în decurs de câteva săptămâni. În mai, Parlamentul va proceda la alegerea unui nou preşedinte al Republicii, mandatul de şapte ani al lui Napolitano urmând să expire în acea perioadă. Preşedintele italian este ales de către o Adunare de "mari electori", alcătuită din ansamblul senatorilor şi deputaţilor, cărora li se alătură trei delegaţi din fiecare regiune italiană, cu excepţia Val d'Aosta, care desemnează doar unul. Preşedintele este ales cu o majoritate de două treimi. Însă, după un eventual al treilea tur, el este ales cu o majoritate simplă. Rolul preşedintelui Republicii este minor în această democraţie parlamentară, dar el se bucură de un mare prestigiu în rândul opiniei publice şi promulgă legi. Preşedintele poate juca un rol crucial în anumite circumstanţe. De exemplu, în noiembrie 2011, după demisia lui Berlusconi, Napolitano a fost cel care a ales să nu dizolve Parlamentul, optând pentru un guvern de tehnocraţi condus de Mario Monti.