Din ocupaţia zilnică de cerşetori unii şi-au făcut o meserie pe cât de josnică pe atât de profitabilă. Deghizaţi în handicapaţi şi schilozi, rromii dau iama prin mijloacele de transport în comun, prin pieţe şi pe la intersecţii. Sunt mulţi care devin atât de insistenţi şi agresivi, umblând cu mâna întinsă, încât creează panică şi spaimă în rândul populaţiei. În ziua de 15 august a.c., în tramvaiul 2, se urcase un tânăr vlăjgan brunet, cu îmbrăcămintea ponosită, se târa în genunchi printre călători, smiorcăindu-se, punându-şi pălăria la bătaie ca să strângă în ea bani de la călători. Un caz şi mai interesant. Nişte copii, odrasle ale rromilor de la sate, după ce au coborît din tren, la gară, în câteva minute şi-au bandajat picioarele şi câte o mână cu pansamente, chipurile că sunt schilozi. Apoi au dat fuga pe lângă Muzeu şi s-au postat la cerşit în intersecţia B-dul Dacia cu Piaţa Creangă, acostând şoferii să le dea bani şi, mai ales, pe cei străini. Ne fac ţara de râs! Oare să creadă străinii că suntem un popor de cerşetori şi handicapaţi? Este ruşinos lucru că noi, românii, trebuie să suportăm această pată pe care nu o merităm. După cum ne vorbesc ştirile la radio şi televiziune, această categorie de cerşetori ne fac de râs şi peste hotare. Într-un oraş din Italia au fost nu demult identificaţi peste 200 de rromi care cerşeau şi s-au declaraţi cetăţeni români. Prin alte locuri se dedau la furturi, tâlhării, proxenetism etc. Chiar nimeni nu se implică să-i pedepsească pe cerşetorii prefăcuţi în bolnavi, să fie amendaţi conform legilor? Nu poartă frică de nimeni, numai de poliţie, de aceea, nu ar fi rău ca şi la noi să funcţioneze un gen de poliţie socială, care să se implice direct în contracararea acestei maladii în continuă extindere ca o pecingine.