Declanşarea şi desfăşurarea unui proces presupune şi pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, care, după cum bine se cunoaşte de către justiţiabili, odată devenită definitivă poate să conţină dispoziţii cu  caracter obligatoriu (ipoteza în care acţiunea civilă este admisă) şi care trebuie să fie respectate şi puse în aplicare. Or, există situaţii în care datorită unor activităţi, imputabile, desfăşurate fie de către persoane fizice, fie de către persoane juridice, hotărârile judecătoreşti nu pot să fie puse în aplicare.

 

Legiuitorul având interesul ca hotărârile judecătoreşti definitive să fie executate de către justiţiabili, a reglementat infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, cu menţiunea faptului că această infracţiune era reglementată în cadrul Codului penal actual la articolul 287.

Astfel, după cum subliniază legiuitorul, reprezintă infracţiune de nerespectare a unei hotărâri judecătoreşti fapta de a se împotrivi la executarea silită, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare – această ipoteză vizează acele situaţii în care oricare persoană, nu doar debitorul, exercită acte de agresiune asupra executorului judecătoresc care doreşte să pună în executare o hotărâre judecătorească definitivă.

Reprezintă infracţiune fapta organului de executare de a refuza punerea în aplicare a hotărârii judecătoreşti, prin care acesta este obligat să îndeplinească un anumit act. Această ipoteză vizează atitudinea executorului judecătoresc de a refuza îndeplinirea unor obligaţii care îi incumbă prin hotărârea judecătorească definitivă.

De asemenea, reprezintă infracţiune fapta de a refuza acordarea de sprijin organului de executare în vederea punerii în aplicare a hotărârii, faptă săvârşită de către acele persoane care au această obligaţie conform legii – ipoteza legală reglementează acele situaţii în care  jandarmii, poliţiştii, funcţionarii publici ai diferitelor instituţii refuză să ofere concursul, deşi au această obligaţie, organului de executare.

O altă ipoteză în care se săvârşeşte infracţiunea de neîndeplinire a unei hotărâri judecătoreşti este cea în care se refuză executarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat, precum şi acea ipoteză în care se refuză executarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată.

Ultimele trei ipoteze legale în care legiuitorul consideră că suntem în prezenţa săvârşirii unei infracţiuni de neîndeplinire a unei hotărâri judecătoreşti sunt cele în care: 1. nu este respectată hotărârea judecătorească privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor, 2. cea privind împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărâre şi 3. ipoteza privind nerespectarea unei măsuri de protecţie dispuse în executarea unui ordin european de protecţie.

Săvârşirea acestei infracţiuni se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.