Pe lângă dreptul pacientului la informare, reglementat după cum se observă destul de larg de către legiuitor în cadrul Legii 46/2003, legislaţia specială reglementează şi probleme juridice care se pun în legatură cu consimţământul pacientului.

 

Conform art. 13 Legea 46/2003 – „Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului”.

Însă, în situaţia în care intervenţiile medicale sunt refuzate de către pacienţi care îşi asumă în scris răspunderea pentru decizia lor, acestora trebuie să li se explice, de către cadrele medicale, consecinţele refuzului sau opririi actelor medicale.

Se pune problema ce se întâmplă în ipoteza în care pacientul este într-o imposibilitate de exprimare a voinţei, legiuitor reglementează această ipoteză în sensul că – „Atunci când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinţei acestuia” (art. 14 Legea 46/2003), iar normele de punere în aplicare adăugând menţiunea – „dacă aceasta este cunoscută”.

Pentru ipotezele în care intervenţia medicală este necesară a fi îndeplinită faţă de persoane care nu au capacitate juridică de exerciţiu (minori, persoane puse sub interdicţie), legiuitorul evidenţiază – „în cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă, consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar” (art. 15 legea 46/2003).

Cu toate acestea ca şi normă imperativă pentru aceste ipoteze, legiuitorul evidenţiază – „în cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal, pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere” – art. 16 Legea 46/2003.

Consimţământul pacientului este necesar nu doar pentru efectuarea unei intervenţii medicale, ci este obligatoriu dupa cum subliniază legiuitorul pentru – „recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord” – art. 18 Legea 43/2006.

Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele care nu sunt capabile să îşi exprime voinţa, cu excepţia obţinerii consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este făcută şi în interesul pacientului – art. 19 Legea 46/2003.

Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul său, cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale – art. 20 Legea 43/2006.