Persoanele fizice care beneficiază de servicii medicale trebuie să aibă în vedere faptul că această relaţie juridică determină existenţa unor drepturi clar reglementate de către legiuitor în cadrul Legii 46 din 2003 privind drepturile pacientului, iar cunoaşterea acestora ar trebui să fie obligatorie pentru pacienţi.

 

Noţiunea de pacient are o definiţie legală, mai precis – „prin pacient se înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate” – art. 1 lit. a Lege 46/2003.

De asemenea, noţiunea de intervenţie medicală este definită de către legiuitor ca fiind „orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare” – art. 1 lit. d Lege 43/20023.

Pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale, acest principiu instituit de către legiuitor trebuie coroborat cu prevederile din cadrul art. 34 alin. 1 din Constituţia României care evidenţiază „Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat”, precum şi cu prevederile art. 35 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene care evidenţiază: „Orice persoană are dreptul de acces la asistența medicală preventivă și de a beneficia de îngrijiri medicale în condițiile stabilite de legislațiile și practicile naționale. În definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane”.

Dreptul la sănătate fiind un drept garantat de legislaţie, înseamnă ca statul nu poate să invoce în relaţia particulară cu oricare pacient lipsa resurselor financiare pentru anumite tratamente medicale revoluţionare.

Alte drepturi reglementate de către legiuitor sunt după cum urmează:

 

  • Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare – art. 3 Legea 43/2006;
  • Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de a le utiliza - art. 4 alin. 1 Legea 43/2006;
  • Pacientul are dreptul de a fi direcţionat şi programat la următoarea consultaţie sau investigaţie necesară stabilirii diagnosticului, printr-un mecanism creat la nivelul unităţii medicale în care s-a desfăşurat consultaţia – art. 4 alin. 2 Legea 43/2006;
  • Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate – art. 5 alin. 1 Legea 43/2006;
  • Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării – art. 5 alin. 2 Legea 43/2006;
  • Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic – art. 6 Legea 43/2006.