Vom continua tema abordată săptămâna trecută, care viza prezentarea către cititorii noştri a drepturilor deţinute de către pacienţi şi reglementarea acestora dată de către legiuitor.

 

Am observat în articolul de  săptămâna trecută faptul că pacienţii au dreptul la informare, drept reglementat de art. 6 Legea 46/2003: „Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic”.

Însă, în acelaşi timp, legiuitorul evidenţiază faptul că pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă – art. 7 Legea 46/2003.

Totdeauna, medicul are obligaţia de a aduce la cunoştinţa pacientului informaţiile într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate, iar în ipoteza în care pacientul nu cunoaşte limba română informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori într-o limbă pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare. Mai mult dacă pacientul nu este cetăţean român, informaţiile i se aduc la cunoştinţă într-o limbă de circulaţie internaţională sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare – aceaste obligaţii sunt reglementată expres de către legiuitor – art. 8 alin. 1 şi alin. 2 Legea 46/2003.

Aşadar, atitudinile plictisite, sfidătoare, nepoliticoase, limbajul provocator, dur sau necorespunzăror, lipsa de empatie nu îşi au locul în cadrul relaţiei dintre medic şi pacient.

Bineînţeles că informările care vizează aspecte de natură medicală, în anumite ipoteze, pot să provoace trăiri emoţionale intense pentru pacient, iar pentru a preveni astfel de momente care pot produce suferinţe emoţionale, pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său, însă, întotdeauna rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor, diagnostic şi tratament, cu acordul pacientului – art. 9 şi art. 10 Legea 46/2003.

Pacientul sau persoana desemnată în mod expres de acesta, conform prevederilor art. 9 şi 10, are dreptul să primească, la externare, un rezumat scris al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului, îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării şi, la cerere, o copie a înregistrărilor investigaţiilor de înaltă performanţă, o singură dată – art. 12 Legea 46/2003.

Dreptul de a fi informat al pacientului presupune obligatoriu şi dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie - art. 11 alin. 1 Legea 46/2003.