În viaţa oricărui individ al societăţii există unele constante, evenimente care se produc cu regularitate şi care generează efecte juridice, mai precis ne naştem, ne căsătorim, iar la un moment dat survine decesul.

Următoarele articole se vor ocupa de efectele juridice pe care le produce decesul unei persoane fizice, mai precis ne vom ocupa de moştenirea legală precum şi de cea testamentară. Încă de la început trebuie să facem o distincţie între cele două feluri de moştenire cea testamentară şi cea legală, iar distincţia are la bază manifestarea de voinţă a defunctului. Mai precis în momentul în care defunctul stabileşte prin intermediul unui testament modalitatea în care patrimoniul acestuia se va transmite la moştenitorii săi, vom fi în prezenţa unei moşteniri testamentare. În schimb, în momentul în care această manifestare de voinţă lipseşte, legiuitorul este cel care stabileşte modalitatea în care patrimoniul defunctului se transmite, reglementând categoriile de persoane care vin la moştenire, denumite clase de moştenitori. Pentru început ne vom ocupa de moştenirea legală, mai precis principiile care sunt avute în vedere de către legiuitor şi aplicabile în această materia, precum şi persoanele care fac parte din clasele de moştenitori. Vom începe prin evidenţierea claselor de moştenitori, iar articolul 964 din cadrul Codului civil ne ajută în acest sens, stabilind care sunt clasele de moştenitori. Ca o menţiune obligatorie, la aceste clase de moştenitori, care au fost stabilite avându-se în vedere legătura de rudenie, nu se poate adăuga, deci sunt limitativ şi expres stabilite de către legiuitor. Prima clasă de moştenitori este alcătuită din descendenţii defunctului indiferent de gradul de rudenie pe care îl au cu acesta din urmă (copil, nepot, strănepot etc.).

A doua clasă de moştenitori este o clasă mixtă fiind alcătuită din ascendenţii privilegiaţi (părinţii defunctului) şi colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului, precum şi copiii acestora până la gradul patru inclusiv cu defunctul).

Clasa a treia de moştenitori este alcătuită din ascendenţii ordinari (bunicii, străbunicii etc.), iar clasa a patra de moştenitori este alcătuită din colateralii ordinari (unchiul, mătuşa defunctului, verişorii primari ai defunctului, fratele şi sora bunicilor defunctului).

Doar persoanele care sunt incluse în cadrul acestor clase de moştenitori pot să culeagă patrimoniul defunctului, însă legiuitorul, pe lângă aceste clase de moştenitori, a mai acordat vocaţie succesorală (dreptul de a culege moştenirea) şi soţului supravieţuitor, care nu este rudă cu defunctul. Se pune problema ce se va întâmpla cu patrimoniul defunctului în ipoteza în care nu există nici soţ supravieţuitor şi nici clase de moştenitori.

Răspunsul la această întrebare este evidenţiat în cadrul articolul 963 alin. 3 Cod civil unde se stabileşte faptul că patrimoniul defunctului va reveni comunei, oraşului sau municipiului în a cărei rază teritorială se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii.