Fapta contravenţională de a conduce un autoturism pe drumurile publice fără a deţine rovinieta valabilă

 

O problemă juridică care a presupus o serie de litigii care au încărcat rolul instanţelor de judecată a fost soluţionată în mod definitiv de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia cu numărul 4 din 05 martie 2018. Mai precis, problema de natură juridică viza calitatea de subiect activ, în cazul faptei contravenţionale de a circula pe drumurile publice fără a deţine rovinietă valabilă, în ipoteza încheierii unui contract de vânzare-cumpărare a autoturismului, respectiv a transmiterii dreptului de proprietate asupra acestuia. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită, completul competent să judece recursul în interesul legii, în sedinţa publică din data de 5 martie 2018 a stabilit prin decizia cu numărul 4, în mod obligatoriu, faptul că “în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului, fostul proprietar pierde calitatea de utilizator şi de subiect activ al contravenţiei constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă, iar dovada transmiterii dreptului de proprietate se face potrivit dreptului comun”.

De multe ori în practică erau întâlnite ipoteze în care pentru un autoturism unde a fost transmis dreptul de proprietate, vechiul proprietar era sancţionat contravenţional pentru conducerea pe drumurile publice fără a deţine rovinietă valabilă. Aceasta se întâmplă datorită faptului că noul proprietar, din diverse motive, refuză să transcrie dobândirea dreptului de proprietate asupra autoturismului, astfel că în registrele autorităţilor vechiul proprietar era înscris în continuare.

Curtea Supremă prin decizia pronunţată a dispus în mod obligatoriu faptul că subiectul activ, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului, pentru fapta contravenţională de a circula pe drumurile publice fără a deţine rovinietă valabilă, nu poate să fie vechiul proprietar, ci persoana care deţine dreptul de proprietate la momentul savârşirii acesteia.

Concluzia instanţei este una firească, de vreme ce prevederile articolului 7 aliniatul 1 O.G. 15 din 2002 stabilesc faptul că “responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare și a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români”, iar conform articolului 1 aliniatul 1 litera b O.G. 15 din 2002, prin utilizator se înţelege  “persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”.

Aşadar, legea stabileşte faptul că deţinerea calităţii de subiect activ al faptei contravenţionale este condiţionată de deţinerea fie a dreptului de proprietate asupra autovehiculului, fie de deţinerea unui drept legal de utilizare a acestuia.

Vechiul proprietar nu deţine nici dreptul de proprietate şi nu deţine niciun drept legal de utilizare, pe cale de consecinţă nu poate să fie sancţionat contravenţional.