Nu multe sunt situaţiile în practică, însă ele există, când din eroare, mai ales în această eră când este ceva firesc să faci plăţi prin virament bancar, o persoană face o plată din greşeală unei alte persoane, faţă de care nu are niciun fel de datorie – plată nedatorată.

Din fericire, acestor situaţii, deşi, după cum am subliniat nu sunt multe în practică, legiuitorul a înţeles să le ofere o reglementare aparte, iar această reglementare este cuprinsă atât în cadrul Codului civil vechi din 1864 cât şi în cadrul Codului civil nou din 2011.

Astfel, fiind făcută această introducere, trebuie să evidenţiem faptul că noţiunea de plată nedatorată este reglementată în actuala legislaţie de la articolul 1341 până la articolul 1344 din cadrul Codul civil.

Se evidenţiază de către legiuitor faptul că prin plată nedatorată se înţelege ipoteza în care se plăteşte o datorie deşi aceasta nu există, însă, plata nedatorată dă naştere unor serii de drepturi şi obligaţii în sarcina părţilor implicate în cadrul acestui raport juridic.

Astfel, legiuitorul vine şi instituie, în primul rând o prezumţie, în sensul că – „se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenţia de a stinge o datorie proprie” (articolul 1314 aliniatul 2 Cod civil), adică în principiu o plată presupune o datorie, iar cine reclamă că o plată a fost efectuată fără a exista datoria trebuie să dovedească această afirmaţie în faţa instanţei de judecată.

De la obligaţia de restituire a unei plăţi efectuate fără a exista o datorie, există o serie de excepţii, mai precis situaţii în care deşi se face o plată şi nu există o datorie, aceasta nu se va restitui.

În cadrul articolului 1341 aliniatul 2 Cod civil, se stabileşte faptul că nu este supusă restituirii, plata efectuată cu titlu de – „liberalitate sau gestiune de afaceri”, mai precis nu se poate solicita restituirea plăţii efectuate în ipoteza în care doreşti să gratifici pe cineva (de exemplu plata efectuată cu titlu de donaţie).

De asemenea nu este supusă restituirii plata în ipoteza în care cel care a primit-o a lăsat cu bună credinţă să se împlinească termenul de prescripţie, ori a renunţat în orice mod la titlu de creanţă ori la garanţiile care afectau dreptul de creanţă (articolul 1342 aliniatul 2 Cod civil).

Acest text de lege, vizează ipoteza în care există datoria însă cel care face plata nu este şi cel care este  obligat să o facă, însă, în această ipoteză cel care a plătit are un drept de regres faţă de adevăratul debitor (articolul 1342 aliniatul 2 Cod civil).

În ipoteza acelor obligaţii care sunt afectate de termen, plata efectuată înainte de termen nu se restutie decât atunci când aceasta a fost efectuată prin dol ori violenţă (articolul 1343 Cod civil).