Morteza Mehrzadselakjani este a doua cea mai înaltă persoană din lume și o vedetă a sportului iranian. Acesta participă zilele acestea la Jocurile Paralimpice de la Paris. Iranianul este atât de înalt încât trebuie să doarmă pe podea în Satul Olimpic pentru că nu încape în niciun pat.

 

Cu o înălțime de 2 metri și 47 centimetri, Morteza Mehrzadselakjani este al șaptelea cel mai înalt om din istoria înregistrată și a doua cea mai înaltă persoană în viață, după fermierul turc Sultan Kosen, de 2 metri și 51 centimetri.

Atunci când și-a făcut debutul paralimpic la Rio în 2016, iranianul în vârstă de 36 de ani, cunoscut mai bine sub numele de Mehrzad, a devenit cel mai înalt atlet care a concurat vreodată la Jocurile Olimpice sau Paralimpice.

La Paris, Mehrzad țintește un hattrick de medalii de aur la Jocurile Paralimpice, după ce a făcut parte din echipele iraniene de volei pe scaun care au câștigat la debutul lui Mehrzad în 2016 și apoi au obținut din nou aurul la Jocurile Paralimpice de la Tokyo 2020.

Acum este pe prima pagină a ziarelor pentru că este atât de înalt încât trebuie să doarmă pe podea la Jocurile Paralimpice de la Paris, deoarece nu există paturi care să i se potrivească,

Dar acest lucru nu îl deranjează pe antrenorul său Hadi Rezaei, care crede că nimic nu poate interfera cu drumul lui Mehrzad spre succes. „Nu contează dacă stă întins pe jos sau dacă nu are suficient de mâncare. El are mintea necesară pentru a deveni campion”, susține Rezaei.

Potrivit Daily Telegraph, Mehrzad este atât de înalt încât „poate lovi o minge care se află la 1,80 metri de sol în timp ce stă într-un scaun cu rotile”. În vârstă de 36 de ani, dublul campion paralimpic îi eclipsează chiar și pe cei mai înalți baschetbaliști, dar în copilărie nu i-a plăcut niciodată atenția pe care a primit-o pentru înălțimea sa remarcabilă.

Timidul jucător de volei pe scaun din orașul Chalus de la Marea Caspică s-a născut cu gigantism. La vârsta de 15 ani, a suferit un accident de bicicletă, fracturându-și pelvisul. Consecința a fost limitarea creșterii piciorului drept, care a devenit cu 15 centimetri mai scurt decât cel stâng.

Având nevoie de un baston și uneori de un scaun cu rotile, Mehrzad s-a luptat cu depresia cauzată de handicap, iar înălțimea sa l-a făcut uneori „să îi fie prea rușine să iasă în oraș”.

„Voleiul pe scaun mi-a permis să îmi afirm personalitatea. Astăzi, citesc mândrie în ochii oamenilor. Unii nu știu că sunt handicapat”, spune Mehrzad. „Înainte de a descoperi acest sport, eram o persoană cunoscută doar pentru înălțimea mea. Totul s-a schimbat pentru mine de atunci, din punct de vedere financiar și social. Mi-a schimbat viața atât de mult încât nu-mi pot imagina viața fără el. Niciodată nu-i voi putea mulțumi îndeajuns domnului Hadi. Dacă nu ar fi crezut în mine, nu aș fi fost astăzi aici.”