Cripte, oseminte și trasee ale fostelor biserici au fost descoperite sub podeaua Bisericii Evanghelice Fortificate din Miercurea Sibiului. Au fost descoperite cel puțin două faze romanice mai vechi decât ceea ce se vede acum.

Biserica Fortificată Miercurea Sibiului, atestată documentar încă din secolul al XIII-lea, este pusă în siguranță prin intermediul unui proiect cu fonduri europene. Au loc lucrări de reparații și conservare, urmând ca monumentul să beneficieze apoi de un plan de marketing cu acțiuni socio-culturale prin care să devină centru de atracție turistică.

„Monumentul de patrimoniu din Miercurea Sibiului, unul de importanță națională, se bucură e un nou început. Se știe că, până nu demult, bisericile evanghelice erau pline de viață. Din păcate, conlocuitorii noștri, prietenii noștri sași, mulți dintre ei sunt astăzi peste hotare, și importanța lăcașurilor de cult evanghelice, încet-încet, se stinge. Este momentul să capete o nouă valență, aceea de lăcașuri de întâlnire a turiștilor”, spune Elena Curcean, din echipa de management care se ocupă de proiect.

La investigațiile arheologice s-au descoperit deja câteva elemente, cripte, oseminte, precum și traseele fostelor biserici.

„Biserica fortificată este una dintre cele peste 200 de asemenea monumente păstrate încă în Transilvania, dar are niște particularități deosebite. Acest sistem circular de fortificații este foarte vechi și destul de rar, iar un alt element deosebit este prezența cămărilor de provizii adosate la interiorul acestei fortificații. În ceea ce privește biserica, în urma investigațiilor arheologice au fost descoperite cel puțin două faze romanice mai vechi decât ceea ce se vede acum. A existat inițial o biserică simplă, cu o singură navă. În prezent, partea vizibilă e cea romanică, cu trei nave, transformată în perioada gotică și apoi extinsă în perioada baroc, când a avut loc o extindere substanțială spre est“, arată arhitectul Ioan Bucur.

Turiştii pot admira un zid de o înălţime impunătoare, care înconjoară biserica formând un oval, in interiorul căruia pot fi văzute drumuri pentru străjeri, dar şi spaţii în care erau depozitate rezervele de grâu în acea perioadă. Zidul care servea odată drept cetate avea două căi de acces, una deasupra celeilalte. Sub cele două galerii se aflau cămările din cărămidă, iar în sud poate fi găsit încă turnul care apără poarta de intrare în cetate.