Preoții hinduși, respectând o tradiție multiseculară, au desemnat joi o fetiță în vârstă de trei ani drept noua „zeiță vie” din Kathmandu, pe care au condus-o apoi într-un palat în care ea va rămâne până la pubertate.

 

Purtând o rochie roșie, noua „Kumari” - considerată încarnarea zeiței hinduse Taleju - a fost luată din casa familiei sale și plimbată într-o procesiune până în piața Durbar, o piață istorică din Kathmandu, capitala Nepalului în care mai pot fi încă văzute urmele seismului devastator din 2015.

Trishna Shakya a fost purtată în brațe de tatăl ei până la reședința unde va rămâne închisă până când va avea primul ei ciclu menstrual. Ea nu va putea să iasă decât de câteva ori pe an cu ocazia unor sărbători religioase - și va fi întotdeauna purtată în brațe sau într-o litieră, întrucât picioarele ei nu trebuie să atingă solul, care este considerat impur.

„Sentimentele mele sunt împărțite. Fiica mea a devenit noua Kumari și acesta este un lucru bun. Însă există și tristețe, pentru că știu că ea va fi separată de noi”, a declarat tatăl ei, Bijaya Ratna Shakya, pentru AFP.

Această tradiție multiseculară, ce combină elemente hinduse și budiste, era strâns asociată cu regalitatea, forma de guvernământ care a existat mult timp în Nepal. În pofida abolirii monarhiei în 2008, cultul zeițelor Kumari (cuvânt provenind din sanscrită și care înseamnă „prințesă”) a continuat să fie practicat.

Apărătorii drepturilor copiilor sunt foarte critici față de acest obicei, care le privează, potrivit lor, pe „zeițele vii” de copilărie, forțându-le să trăiască izolate de societate.

În 2008, Curtea Supremă din Nepal a decretat că aceste fete trebuie să primească o educație, care este oferită începând din acel an în interiorul palatului. Fostele Kumari au prezentat dificultăți în ceea ce privește readaptarea la viața în societate societate după „domnia” lor.

Kumari, fete prepubere din comunitatea Newar, trebuie să îndeplinească anumite criterii stricte, în special fizice: să aibă un corp fără imperfecțiuni, „un piept de leu” și „coapse de căprioară”.

Chiar dacă o fată îndeplinește toate exigențele fizice, ea trebuie, de asemenea, să își dovedească curajul evitând să plângă în fața unei ceremonii de sacrificare a unui bivol.