Există mai multe tipuri de râs. Oamenii pot râde în hohote la o glumă. Pot chicoti nervos într-o situație incomodă. Pot râde ușor, amuzați. Pot râde pe sub mustață pentru a-și exprima disprețul - în special personajele negative din filme, informează luni Reuters.

 

Dar, deși râsul pare a fi o trăsătură exclusiv umană, nu este așa. Și cele mai apropiate rude ale noastre din punct de vedere evolutiv au capacitatea de a râde. Cercetătorii au comparat râsul la oameni cu cel al mai multor maimuțe antropoide - cimpanzei, bonobo, gorile și urangutani. Ei au identificat asemănări între specii în ceea ce privește această vocalizare, precum și caracteristici specifice doar oamenilor.

Râsul, la fiecare dintre speciile studiate, a respectat un model ritmic regulat, cu intervale uniform distribuite între sunete succesive. Deoarece acest model de râs era comun atât oamenilor, cât și celorlalte specii, potrivit cercetătorilor, este posibil ca râsul să fi existat la ultimul strămoș comun, despre care se crede că a trăit în urmă cu aproximativ 15 milioane de ani în Africa de Est sau Centrală.

„Râsul oamenilor împărtășește aceleași origini evolutive de bază cu râsul maimuțelor antropoide, dar diferă de acesta în câteva aspecte importante”, a declarat Chiara De Gregorio, specialistă în primatologie și cercetătoare la Universitatea Warwick din Anglia, principala autoare a studiului publicat în revista Communications Biology.

„Râsul uman este mai rapid, mai variat și mai sensibil la contextul social decât râsul maimuțelor antropoide. Cimpanzeii și bonobo sunt, într-adevăr, cele mai apropiate rude ale noastre, iar râsul lor este, în general, mai asemănător cu al nostru decât cel al gorilelor sau al urangutanilor. Totuși, râsul uman iese în evidență prin gradul său de complexitate și flexibilitate ritmică”, a declarat Chiara De Gregorio.

Linia evolutivă umană s-a desprins de linia care a dus la apariția cimpanzeilor și a maimuțelor bonobo în urmă cu aproximativ 7 milioane de ani.

Oamenii de știință au analizat înregistrări cu râsete provenite de la patru cimpanzei, trei bonobo, două gorile, patru urangutani și patru oameni, măsurând intervalul de timp dintre fiecare explozie de sunet dintr-un total de 140 de secvențe de râsete. Înregistrările cu maimuțele antropoide au fost realizate în perimetrele lor amenajate în grădini zoologice din Germania și Malaezia, în timp ce maimuțele erau angajate în diverse jocuri între ele sau erau gâdilate ușor de către îngrijitorii lor umani, cu care erau familiarizate.

S-a descoperit că oamenii își modifică viteza râsului în funcție de situație.

„Studiul nostru arată că râsul s-a modificat treptat de-a lungul evoluției maimuțelor antropoide și a oamenilor”, a declarat Chiara De Gregorio.

„O diferență uimitoare este aceea că oamenii par a fi capabili să modifice structura temporală a râsului în funcție de context. În studiul nostru, am găsit puține dovezi că maimuțele antropoide ar putea să modifice structura ritmică a râsului lor în diverse situații în același mod în care procedează oamenii, deși cercetări viitoare ar putea dezvălui forme mai subtile ale unei astfel de variații”, a adăugat ea.

Cercetătorii au spus că descoperirile lor ar putea avea implicații asupra înțelegerii originilor vorbirii umane.

„Prin studierea râsului la rudele noastre cele mai apropiate, putem să înțelegem mai bine nu doar de unde provine limbajul, ci și fundamentele sociale și emoționale care ne definesc ca oameni”, a precizat Chiara De Gregorio.