„Ne doare Trianonul şi ne doare 1918. După alegeri e sărbătoarea naţională a României, dar evenimentul nu ne bucură, ne doare, pentru că acea întorsătură a istoriei a însemnat 70 de ani de agonie. Nimeni să nu ne ceară să ne bucurăm de această zi, deşi o respectăm".
*
„Acum 18 ani am redobândit terenurile luate abuziv, clădirile şcolilor, bisericilor, acum avem mai multe şcoli maghiare în Ardeal decât în perioada dintre cele două războaie mondiale. În peste o mie de localităţi avem inscripţii bilingve. În următorii patru ani va trebui să construim pe terenul autonomiei, trebuie să dobândim autonomie culturală şi teritorială, contăm pe dumneavoastră în 30 noiembrie. Suntem o familie şi numai împreună putem să ne chivernisim".
(...)
„Acest drum trebuie continuat şi trebuie să obţinem cele două forme de autonomie - cea culturală, care este etnică şi cea teritorială, care nu este etnică, dar care se completează reciproc. Sper că vom fi într-o coaliţie guvernamentală şi nu am spus altceva decât ce spune trendul european".

Prima declaraţie îi aparţine lui Marko Bela, iar ultimele două lui Gyorgy Frunda, şi au fost făcute acum câteva zile la Târgu Mures. În bună măsură nu sunt noutăţi, ne-am obişnuit de vreun an încoace, mai ales după independenţa Kosovo, cu declaraţiile tranşante ale liderilor maghiari. A fost recent şi preşedintele Ungariei, la noi, şi-a cerut acelaşi lucru. N-a existat nicio respingere oficială din partea părţii române a declaraţiilor preşedintelui ungar. Cu toate acestea nu există nici în mass media o mare atenţie pentru acest subiect. Trusturile Motanului Felix şi ale FNI-stului Vântu nu au nimic de câştigat din asta, deci nu se preocupă. Marii guru ai presei dâmboviţene au aceeaşi atitudine. Deci atât presa cât şi politica nu consideră atitudinea UDMR-ului ca meritând o atenţie sporită.
Care ar fi explicaţia? Unii spun că pentru a nu da dreptate PRM-ului, nu există vreo reacţie în acest sens. E posibil ca atât politicienii cât şi jurnaliştii atacaţi de C.V. Tudor să aibă o asemenea motivaţie. Cu alte cuvinte, românii se tem mai degrabă de ai lor, şi nu de UDMR? Un pseudo moralist, chel şi nervos, care întâi s-a jucat cu „adevărul" şi acum se joacă cu „gândul" spunea pe un post de televiziune, că deşi condamnă declaraţiile lui Marko Bela, e bine că dispare PRM-ul de pe scena politică şi intră UDMR-ul în Parlament. Deci e mai important pentru aşa zişii români să fie sancţionat electoral un partid românesc decât să fie amendaţi gazetăreşte şi politic, cei care au depăşit orice măsură. Asta e tipic pentru dihonia noastră mioritică. Nicăieri în Europa nu mai există o asemenea minoritate, care după ce declară că vrea o bucată din ţara, nu numai că nu este supusă unui oprobriu public, dar este şi dorită în Parlament.
Până una alta, un lucru este sigur: Marko Bela nu se bucură de 1 decembrie. Va sta închis în casă aşteptând ziua de doi, ca să-i treacă depresia istorică. A făcut tot posibilul să strice aniversarea românilor, inclusiv cu această dată a alegerilor, 30 noiembrie, pe care şi-a dorit-o foarte mult. Surpriza va fi mare. Foarte mulţi români şi-au luat vacanţe pentru acest weekend prelungit, iar alţii se bucură că pe 1 decembrie vor sta acasă şi vor sărbători ca de Crăciun. Nu alegerile de pe 30 noiembrie vor eclipsa Ziua Naţională, ci dimpotrivă va fi invers. Calculul a fost unul greşit. Românii sunt sătui de politică şi preferă să sărbătorească, iar acum când ştiu că Marko e trist şi va posti de 1 decembrie, vinul şi sarmalele vor aluneca cu şi mai mult nesaţ.

În final, o corectură pentru Marko, nu sunt 70 de ani de agonie, ci sunt 90, şi vor mai fi mulţi Marko, pentru că nici strănepoţii tăi nu se vor bucura de 1 decembrie...