Ca după un bypass făcut la Spitalul Elias, orgoliul cu vasele îngroşate al lui Oprescu începe să se refacă. Colegilor din PSD li s-a cicatrizat şi lor canibalizarea şi cu jumătate de gură încep să admită că partidul are doi candidaţi. Ceea ce, în perspectiva turului al doilea, e chiar de bine. C-o fi fost simplă strategie a iepuraşului, c-o fi fost răfuială între găşti, în final Oprescu se va dovedi util pentru toată lumea. Debutând în rolul unui Ciomu al voturilor PSD, în runda a doua va avea însă misiunea importantă să coase toate voturile anti-Blaga şi să aducă şi ceva material de acasă.

Nici nu a apucat bine Oprescu să-şi dea demisia din PSD, că liderul de la sectorul 1 îşi şi desfăcuse larg braţele pentru a anunţa cât de bine venit înapoi va fi. După alegeri, evident, căci în timpul lor trebuie mimată cu graţie canibalizarea. Doar purtătorul de cuvânt, proaspăt în meserie, a spus-o pe aia dreaptă, partidul are doi candidaţi, lucru care poate aduce beneficii necuantificabile pe moment. Chiar şi Mitrea părea mai emoţionat la gândul direcţionării voturilor în turul doi, decât la ideea că DNA le-a cerut fârtaţilor parlamentari să-i dea drumul la urmărirea penală. Normal, electoratul e ceva mai imprevizibil decât colegii deputaţi. Zâmbind într-o dungă tot mai ascuţită cu fiecare nouă candidatură, Oprescu a lăsat şmechereala de-o parte şi a recunoscut că după o frumoasă căsnicie de 13 ani e greu să te ridici împotriva partidului şi a neamurilor acestuia. Cu alte cuvinte, rivalitatea cu Diaconescu va semăna cu un tratament homeopatic, aşa încât organul de partid să nu fie prea zdruncinat. Cei doi au nevoie unul de altul, PSD-ul - de ambii şi de liberali pe deasupra, pentru a avea şanse cât de cât realiste în faţa lui Blaga. Din acest punct de vedere, trioul Diaconescu-Oprescu-Orban va cânta în falset aria dihoniei, iar atacurile vor avea dulceaţa viitorului luminos care îi aşteaptă în cazul victoriei oricăruia dintre ei. Un odgon roşu îi leagă: antibăsescismul. La primul tur, Oprescu va fi un fel de Ciomu al voturilor PSD, e adevărat, dar are şansa şi să aspire electoratul de stânga rătăcit şi smintit în aceşti trei ani. Ceea ce, nu-i aşa, e mai important decât canibalizarea. Pentru că lucrurile nu trebuie privite decât din perspectiva turului doi, acolo unde se va decide victoria. Din acest punct de vedere, e limpede că PSD va fi potenţat prin dublă candidatură. Că va fi Oprescu sau Diaconescu, nici nu contează, pentru PSD are importanţa doar ca voturile să se cumuleze şi fiecare să vină şi cu zestrea proprie pe care s-o verse în final la partid. Strategia, rudimentară în concepţie, necesită abilitate în aplicare. Tandemul Oprescu-Diaconescu nu trebuie să lase impresia de premeditare, piesa canibalizării trebuie bine gradată, atacurile - să fie pe idei, aşa ca între 'telectuali, dezbaterile - pe programe cât mai ample şi mai vizionare, ca să nu ajungă la discuţii de amănunt. În plus, grija mare faţă de electoratul liberal, care în turul al doilea trebuie să vină cu inima uşoară fie spre unul, fie spre altul. Căci fără voturile liberale, PSD nu are nicio şansă în faţa lui Blaga.

Tridemul Oprescu-Diaconescu-Orban are o misiune aproape imposibilă. Să convingă electoratul bucureştean că PSD nu e ceea ce a fost, ba chiar mai mult decât atât, să-i prostească pe liberali să voteze cu PSD şi să-i constrângă cumva pe probăsescieni să stea acasă pentru ca partidul lui Nastase şi Iliescu să câştige alegerile. Ciomu, vino, că Oprescu nu face faţă!