Documentul privind propunerea de suspendare din funcţie a şefului statului, dat publicităţii, ieri, de PSD este un material eteroclit, inegal din punctul de vedere al consistenţei, cu vădită tentă politică, adresat mai degrabă Parlamentului şi populaţiei, decât Curţii Constituţionale. Prima impresie este aceea a unui colaj de articole de ziar, în care au fost împănate obsedant trimiteri la Constituţie. Textul este presărat pe alocuri cu formulări demne de un avocat pişicher, dar neşcolit sau cu ecouri ale sloganurilor prezidenţiale. Astfel, şeful statului este acuzat că "a intervenit, nu prea moral şi legal şi la proprii miniştri" sau că "nu a ezitat să intervină direct în formarea unor grupuri oligarhice din preajma sa". Prin urmare, trebuie să dai dovadă de o răbdare câinească să mai citeşti un text care conţine urechisme "nu prea" inspirate. În plus, experţii PSD au îndesat în cele 22 de pagini cam toate acuzele care ar fi putut fi reproşate preşedintelui, în speranţa că, din toată polologhia, Curtea Constituţională va reţine macăr câteva capete de acuzare. Trebuie remarcat şi faptul că multe dintre pricinile ce i s-au găsit lui Băsescu se regăsesc în discursul bătăios adoptat, recent, de un Tăriceanu care ţine morţiş să-şi schimbe numele în poreclă. Nu mai târziu de duminică, premierul s-a burzuluit la Băsescu despre care a spus, la TV, că, deşi "preşedintelui îi place să joace partitura de jucător, Constituţia spune cu totul altceva". De asemenea, Iorgovanii par mânaţi de o sfântă "mânie proletară" vizibilă în exprimări de genul "el a conceput conflictele, le-a provocat şi le-a aţâţat, el nu a semănat spiritul de concordie, de armonie, de înţelegere, el a semănat tot timpul vrajba", care fac mai degrabă proba propriilor frustrări, decât a abuzurilor prezidenţiale. Dincolo de stilul inadecvat, juriştii PSD se lansează uneori în imputări ridicole. De pildă, social-democraţii vor să dea statul în judecată pentru lipsa de geniu a preşedintelui. Concret, Băsescu este învinuit până şi pentru ignoranţă şi amatorism în domeniul politicii externe, exemplificate prin citate precum cel referitor la faptul că România ar fi, în viziunea şefului statului, putere de ocupaţie în Irak. E adevărat că Băsescu nu a excelat niciodată în materia relaţiilor internaţionale, dar, din păcate, incultura politică nu e neconstituţională. În tot acest potop de vorbe, sunt rătăcite însă şi lucruri serioase, care vor da cu siguranţă bătăi de cap consilierilor de la Cotroceni. Întâmplător sau nu, culpele privesc mai ales domeniul serviciilor secrete şi al siguranţei naţionale. Va fi interesant de văzut cum se va justifica Băsescu pentru înfiinţarea Comunităţii Naţionale de Informaţii, pentru promovarea Legilor Securităţii sau pentru că nu a trimis Parlamentului Strategia Naţională de Apărare. În ultimul caz, legea prevede termene precise şi ferme, a căror înfrângere nu poate fi scuzată în nici un chip. În consecinţă, din tot acest bazar pestriţ de dojeni aiuritoare sau justificate, fiecare va găsi ceea ce doreşte. PD şi PLD vor putea indica "beţia de cuvinte", opoziţia va invoca gravele încălcări, iar Curtea va păstra eventual numai câteva puncte întemeiate, suficiente însă pentru a întemeia şi valida demersul PSD.Cum va răspunde populaţia la referendum este, însă, o cu totul altă poveste.