Există, în perioada pe care o traversăm, o mare nevoie de repere spirituale, pentru generaţia mai tânără pentru a răspunde problematicii societăţii contemporane. Din rândul acestor spirite îndrumătoare face parte şi PS Sa Dr. Petroniu Florea Sălăjanul, Episcopul vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului şi Sălajului. Venit la Oradea ca Episcop vicar în anul 2000, după o lungă şi susţinută pregătire teologică, urmând cursurile seminarului, apoi ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, continuând cu studiile de doctorat la Tesalonic (Grecia), precum şi misiunile din India şi Noua Zeelandă, funcţionând ca preot şi profesor la Alba-Iulia, iar acum ca episcop, a primit misiunea din partea Sf. Sinod de a reprezenta Biserica Ortodoxă Română şi în afara graniţelor ţării. Din noiembrie 2003, este reprezentantul Sfântului Sinod al BOR în Comisia Mixtă Internaţională de Dialog Teologic Ortodox-Catolic. Este bine de ştiut pentru cititori că episcopul este capul bisericii, el având un rol deosebit în viaţa unei eparhii: de a sfinţi, de a învăţa şi de a conduce. De asemenea, menţionăm faptul că toţi ierarhii, întâi de toate, sunt episcopi, chiar dacă au ranguri administrative de arhiepiscop, mitropolit sau patriarh. Pornind de la ideea că toţi episcopii sunt chemaţi la aceeaşi nobilă misiune din voia Domnului, prin lucrarea harului divin, observăm cu adâncă dezamăgire că anumite persoane din interiorul Bisericii, certaţi cu disciplina, precum şi din afara ei, n-au găsit nimic de făcut decât să scrie, în special în "Ziua de Ardeal" şi "Gazeta de Oradea", articole neadevărate şi ruşinoase, sub forma unui serial, la adresa unor slujitori ai bisericii şi, în special, a PS Sale Petroniu, denigrându-i şi ponegrindu-i, lezând prin aceasta autoritatea Bisericii Sfinte. Indignaţi de acele articole, majoritatea preoţilor din Protopopiatul Beiuş, pentru a se disocia de astfel de elemente răzvrătite, care nu fac cinste nici Bisericii, nici altcuiva, vor să precizeze următoarele: * S-a scris în articolele "Gazetei de Oradea" că PS Petroniu ar fi informator al fostei Securităţi. Noi credem că această acuzaţie este ireală, provocând doar senzaţie în rândul cititorilor neavizaţi. Mai mult, domnul Bordea, nominalizat într-un articol cum că ar fi afirmat despre PS Sa că ar fi informator, a trimis o dezminţire (act legal notarial) PS Sale în care precizează că nu-l cunoaşte şi nu l-a văzut niciodată pe PS Sa Petroniu. * În legătură cu măsurile care s-au luat împotriva unor preoţi certaţi cu disciplina, pentru abaterile de la canoanele Bisericii, nu poate fi învinuit arhiereul vicar, ci preoţii care au provocat situaţia. Măsurile disciplinare au fost luate de către Consistoriul Eparhial Bisericesc, for abilitat să ia astfel de decizii în situaţiile care le impun. * Cât despre celelalte articole care au acelaşi scop denigrator, precizăm că ţin de domeniul senzaţionalului, pentru a stârni curiozitatea unora şi a strica sufletele altora. Autorilor le spunem că mare pedeapsă vor primi din partea Dreptului Judecător, văzând cu câtă uşurinţă şi "linişte sufletească" trec unii aşa-zişi creştini peste cuvântul Domnului: "Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi... căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi" (Matei VII, 1) Domnilor gazetari, care denigraţi Biserica prin ierarhii acesteia, găsiţi-vă de lucru în alte domenii, că de Biserică şi de slujitorii ei are grijă Dumnezeu. Nu vă răzvrătiţi ca fii ai pierzării şi ai întunericului, ci fiţi lumini pentru cei neştiutori, arătând adevărul oamenilor. Biserica, de veacuri, are rânduiala ei şi nu se va schimba pentru că aşa doreşte cineva; tocmai în aceasta stă misterul dăinuirii ei, mister pe care unii nu-l înţeleg. Dacă cineva are de spus ceva împotriva Bisericii sau a ierarhilor să o facă pe temelia adevărului şi nu prin minciună sau să tacă pentru totdeauna. Se pare că cineva rău intenţionat vrea să lovească în persoana Prea Sfinţitului Petroniu şi să întineze Biserica. Tocmai de aceea, preoţii vin în apărarea ierarhului lor pentru a împiedica umbrirea demnităţii şi autorităţii atât a conducătorului, cât şi a Bisericii în general, mai ales că orice hotărâre la nivelul unei episcopii se ia în consens, nu de unul singur. Pe cei care se simt atinşi de aceste rânduri am vrea să-i vedem mai atenţi pe viitor, când îşi vor scrie articolele, înţelegând că Biserica şi toţi ai Bisericii nu merită acuzaţi pe nedrept pentru a deveni "cap de afiş" într-o foaie de scandal. Să se fi înrăit lumea atât de mult în aceşti 13 ani de libertate, încât să nu mai facem diferenţa între nişte oameni care ocupă funcţii trecătoare în această ţară şi un episcop care este alesul lui Dumnezeu pe viaţă? Să nu uităm că preoţia a rămas sacră în întreita ei slujire, implicându-se covârşitor în bunul mers al vieţii credincioşilor, fiind stâlp şi făclie călăuzitoare, de la începuturi şi până în zilele noastre. În sondajele din ţară, Biserica ocupă un loc fruntaş în ceea ce priveşte credibilitatea instituţiilor statului. Deranjează această situaţie pe cineva? Probabil că da şi de aceea Biserica trebuie lovită din toate părţile, pentru că acest fenomen este oarecum general. Ne întrebăm atunci unde este cuminţenia şi smerenia românului de altădată? Oare nu este firesc să ne apărăm valorile noastre bisericeşti şi naţionale, care au fiinţat, împletite organic, de-a lungul veacurilor? Aşadar, atragem atenţia pseudo-jurnaliştilor amintiţi că Biserica nu trebuie să fie obiectul unor dispute ambiţioase sau tendenţioase, iar ceea ce se întâmplă în jurnalele menţionate este de-a dreptul jignitor şi revoltător. Fără nici un temei sau o consultare prealabilă cu preoţii din cuprinsul Episcopiei, care sunt cunoscuţi ca preoţi vrednici, cu experienţă în ale preoţiei şi cu vechime, care ar putea să vă spună care este situaţia şi care este părerea lor legată de aşa-zisele "probleme" ale episcopiei, aducând lămuririle cuvenite, nu sunteţi îndrituiţi spre a le rezolva, mai cu seamă în felul în care aţi procedat. De aceea, credem că nu toţi jurnaliştii de azi au calitatea să scrie despre Biserică, episcopi şi preoţi, pentru că nu le cunosc activitatea decât din afară, Biserica având şi o latură mai presus de înţelegerea unor aşa-zişi "binevoitori". În loc să ne bucurăm că Biserica este instituţia în care ne punem speranţa atât pentru liniştea socială, cât şi pentru cea veşnică, a sufletelor noastre, o denigrăm şi ne luptăm din răsputeri să-i ştirbim prestigiul. Ne-ar plăcea să credem că acuzele făcute şi deserviciile aduse Bisericii şi ierarhilor ei vor înceta, iar cei în cauză vor da dovadă de mai multă deontologie profesională, chibzuind cu mai multă atenţie la informaţiile ce le parvin. Nu aşteptăm nici un răspuns de la nimeni, nici o replică în vreo gazetă sau, mai degrabă, mazetă, ci doar înţelegere şi bun simţ faţă de valorile perene ale neamului nostru românesc, între care Biserica ocupă, fie că vor unii, fie că nu, un loc de frunte! Dorim şi pe această cale să urăm tuturor "La mulţi ani cu sănătate!"