Biserica prăznuieşte astăzi, 6 august, Schimbarea la Faţă a Domnului, sărbătoare ce ne amintește de momentul în care Mântuitorul Şi-a schimbat în mod minunat chipul, pe muntele Taborului, în prezenţa a trei dintre ucenicii Săi.

La o săptămână de la vestirea patimilor, Iisus s-a retras să se reculeagă şi să se roage. El i-a luat cu Sine pe apostolii Petru, Iacov şi Ioan, şi s-a suit în muntele Taborului. Aici, pe când se ruga Tatălui ceresc, „S-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi s-au arătat lor Moise şi Ilie vorbind cu El” (Mt 17, 2-3). Copleşiţi de bucurie, cei trei apostoli ar fi dorit să rămână acolo pe veci. De aceea, Petru exclamă: „Doamne, bine este nouă să fim aici. De voieşti să facem trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi lui Ilie una”. Însă, pe când grăiau, iată un nor luminos i-a umbrit şi glas din nor zicând: „Acesta este Fiul meu cel iubit în care am binevoit, pe Acela să-L ascultaţi” (Mt 17,5). Acest glas s-a mai auzit o dată la Botezul Domnului în Iordan, când Duhul Sfânt s-a coborât peste El în chip de porumbel. Curând după aceasta, norul şi cei doi prooroci au dispărut, iar Domnul cu cei trei apostoli au rămas singuri. Pe când coborau din munte, Mântuitorul le-a poruncit să nu spună nimănui vedenia aceasta, până când Fiul Omului va învia din morţi.

Obiceiuri şi superstiţii

Schimbarea la Faţă mai este numită în popor şi Obrejenia, denumire ce vine din slavonă şi înseamnă transformare, schimbare. Denumirea în limbă greacă a sărbătorii este Metamorphosis (transfigurarea). Sfântul Antim Ivireanul o numeşte sugestiv „Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos”. În satele româneşti, încă mai este păstrat viu spiritul acestei sărbători, de care sunt legate o serie întreagă de obiceiuri, tradiţii şi superstiţii. Se spune că aceia care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se veştejească. Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe. Fetelor, care se spală în această zi, nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba. Despre oamenii care nu-şi văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineaţa zilei, se spune că vor muri până la sfârşitul anului. În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de către cineva, pentru că aşa vei fi tot anul. Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă (beţie, tutun, preacurvie etc.) sigur vor fi vindecaţi. Femeile însărcinate, dacă vor ţine această zi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi.