Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Naşterii Domnului 2003 Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi Domnului tot pământul. Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele Lui, binevestiţi din zi în zi mântuirea Lui. Vestiţi între neamuri mărirea Lui, între popoarele minunile Lui..." (Ps. 95, 1-3.) Dragii mei, Sufletul şi inima ne sunt pline de cântarea cea nouă pe care cu toţii o cântăm la Praznicul Naşterii Domnului - în toată lumea să se audă, tot omul să ştie, fiecare să se bucure, pe toţi să-i vestim: Christos s-a născut! Morţi fiind prin păcatul lui Adam, la această Sfântă Sărbătoare, renaştem prin puterea harului Sfântului Spirit în mod miraculos la o viaţă nouă. Sărbătoarea Naşterii lui Iisus simbolizează pentru noi "plinirea timpurilor", precum şi o recapitulare a istoriei mântuirii. La această dată, Dumnezeu şi omul şi-au dat întâlnire; la această dată, dragostea divină pogoară pe pământ; la această dată, pacea şi buna învoire, iertarea şi împăcarea, iubirea şi bunătatea se revarsă peste fiecare dintre noi. Biserica noastră şi noi toţi am trăit această "plinire a timpurilor" în urmă cu câţiva ani, prin `89, când renăşteam împreună cu Domnul. Ieşită din catacombele secolului XX, cu forţe vlăguite şi cu vigoarea şubrezită de suferinţă şi încercări, Biserica a fost convinsă că Iubirea naşte speranţa care nu moare, că Domnul vine pentru a o revigora şi a-i deschide un nou drum. Dragi credincioşi, Crăciunul este sărbătoarea bucuriei, a comuniunii şi a împăcării, a colindelor şi a binecuvântării, a bunei-vestiri şi a măririi Domnului şi, de aceea, mă doare sufletul că, de această dată, la Sărbătoarea Naşterii Domnului, trebuie să vă vorbesc şi de suferinţa multora dintre credincioşii noştri, care nu s-a încheiat. "Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng" (Rm 12, 15), ne îndeamnă Sfântul Pavel. Dragii mei credincioşi, "Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi. Drgostea voastră să fie nefăţarnică; nu întoarceţi nimănui răul cu rău, nu vă răzbunaţi, în suferinţă fiţi răbdători, bucuraţi-vă cu bucuria nădejdii, pe Domnul să-l slujiţi" (cf. Rm 12, 9-17), să vă lipiţi numai de adevăr, deoarece doar Adevărul vă va face liberi, să căutaţi doar dreptatea, să nu pizmuiţi, să iertaţi şi să binecuvântaţi mereu. Acestea vă îndemn, acum, la Sărbătoarea Crăciunului, "să vă iubiţi unii pe alţii; noaptea este pe sfârşite; ziua se apropie; înveşmântaţi-vă în Domnul Iisus Hristos" (cf. Rm 13, 8-14) , umblaţi în lumină şi fiţi fii ai luminii. La Naşterea Domnului s-a împletit suferinţa cu bucuria. Suferinţa Maicii Domnului şi a lui Iosif de a fi alungaţi din casă în casă, de a oferi pruncului care se năştea doar o peşteră străină şi rece şi, în acelaşi timp, bucuria Mariei de a-L fi adus pe lume pe Fiul lui Dumnezeu, bucuria păstorilor, a Magilor şi a îngerilor de a fi fost primii care L-au întâlnit pe Domnul. Iubiţii mei, Naşterea Domnului atrage cu splendoarea Sa pe toţi cei însetaţi de lumină: "Noi am văzut steaua din Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui" (Mt. 2,2). Lumina din Betleem luminează pe pământ pe toţi oamenii însetaţi de dreptate şi adevăr. "Unde este regele Iudeilor care s-a născut?" (Mt 2, 2), ne întrebăm fiecare dintre noi împreună cu magii. Unde te putem găsi pe Tine, Doamne, Tu, care eşti Rege al întregului univers, Tu, care eşti Regele Bisericii şi Regele sufletului meu? "Veţi găsi un Prunc înfăşat, culcat în iesle" (Lc. 2,12) acesta a fost răspunsul îngerului. Isus se naşte în ieslea vacilor, în peştera străină şi rece. Isus se naşte iar, în cerul inimilor noastre, la Ardud şi Copăcel, la Mihalţ şi Oradea, în toate casele şi în toate ungherele pe unde mai celebrăm încă Sfintele Liturghii. Pe aceste altare El se naşte ascuns şi înfrigurat, dar se naşte din nou. Isus vine în inima noastră, intră în viaţa noastră, în viaţa Bisericii pentru ca să ne mângâie în dificultăţile şi neîmplinirile noastre, pentru a aduce lumină şi har, binecuvântare şi dar peste acest an, care se apropie de sfârşit. Iar noi îi vom oferi în dar aurul iubirii, tămâia rugăciunilor şi smirna suferinţelor şi a sacrificiilor noastre. Doamne, la acest Crăciun, dorim să-ţi colindăm cum niciodată nu am mai făcut-o: - dă-ne puterea şi glasul îngerilor pentru a-ţi cânta cântare nouă; - dă-ne înţelepciunea Magilor să-ţi cântăm şi noi colindul bun şi sfânt al laudei şi al milostivirii; - dă-ne tăria sfinţilor noştri martiri să te lăudăm şi să te binecuvântăm în toate încercările şi suferinţele; - dă-ne harurile şi binecuvântarea Spiritului celui Sfânt pentru a ne bucura cu cei ce se bucură şi a plânge cu cei ce plâng, pentru a şti să iertăm şi să uităm, pentru a fi mesagerii păcii şi ai iubirii, ai dragostei şi ai împăcării. Dragii mei, Vă doresc la această Sfântă Sărăbătoare Un Crăciun sfânt şi fericit! Haruri şi binecuvântări de la Domnul care se naşte! Puterea iertării şi a iubirii! Anul Nou 2004 cu împliniri spirituale şi materiale! Christos se naşte: măriţi-L! Sărbători fericite şi La mulţi ani! + Virgil BERCEA Episcop