Biserica creştină de pretutindeni îi prăznuieşte, an de an, pe 30 ianuarie, în chip deosebit, pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur, care au strălucit ca nişte luceferi pe bolta cerească a Bisericii.

Şi, pentru că ei s-au dovedit „mari dascăli şi ierarhi”, facultăţile de teologie i-au ales ca patroni şi ocrotitori, precum şi luminători în înţelegerea credinţei creştine. Despre Sfinţii Trei Ierarhi putem spune că sunt ca trei ferestre prin care creştinătatea a privit spre Hristos şi a primit lumina de la El. Cu cât ne apropiem de ei, cu atât îi cunoaştem mai bine, cu cât le cercetăm viaţa şi opera, cu atât mai mult ne dăm seama de valoarea lor şi de folosul pe care îl putem avea dacă îi luăm ca model de înţelegere şi trăire a vieţii creştine. Astăzi, cei trei sfinţi sunt prăznuiţi împreună, tocmai pentru a conştientiza valoarea lor proprie şi a tuturor laolaltă, pentru că fiecare dintre ei are ceva specific, dar au şi lucruri comune care îi fac nedespărţiţi.

Astfel, Sf. Grigorie Teologul este simbolul ştiinţei teologice, Sf. Vasile Cel Mare este simbolul energiei şi al acţiunii puse în slujba oamenilor, iar Sf. Ioan Gură de Aur este simbolul râvnei apostolice prin cuvânt şi faptă, pentru îndreptarea vieţii credincioşilor, după învăţătura lui Iisus Hristos. Au trăit în secolul IV al erei creştine, secol numit, pe drept cuvânt, „secolul de aur al creştinismului”. Înzestraţi cu calităţi alese, instruiţi la cele mai înalte şcoli ale timpului, favoriţi la o glorie uşoară şi ursiţi parcă din leagăn la celebritate, cei trei sfinţi au primit jugul lui Hristos cel plin de greutăţi şi suferinţe, dar au avut conştiinţa împăcată că şi-au ales calea cea bună.