"Aşteptând ca orice om, marea trecere din vremelnicie în veşnicie, după rânduiala firii, rog pe bunul nostru Dumnezeu să mă ierte şi pe mine nevrednicul, după mare mila Sa, de tot ce am păcătuit în viaţa aceasta , precum spune rugăciunea molitvei de la Sfânta Taină a Spovedaniei".
Aşa îşi începea Prea Sfinţitul Ioan Mihălţan Testamentul scris în data de 10 mai 1999, în chilia sa de la Ohaba. Iată că a sosit şi momentul marii treceri a Prea Sfinţiei Sale în veşnicie, chemat de Părintele ceresc la Sine, în dimineaţa zilei de luni, 17 martie a.c., la ora 2.00, după o grea şi îndelungată suferinţă. Trecerea la cele veşnice l-a găsit aşadar la Ohaba (judeţul Alba), satul natal al Prea Sfinţiei Sale, îngrijit de cei apropiaţi ai familiei. La scurt timp, în jurul orei 2.00 şi 30 de minute, Înalt Prea Sfinţitul Andrei Andreicuţ, arhiepiscop al Alba Iuliei, i-a spălat, după tradiţie, trupul cu untdelemn şi vin şi l-a îmbrăcat în odăjdiile arhiereşti, după care trupul i-a fost aşezat în biserică. În prima seară, luni, 17 martie, Înalt Prea Sfinţitul Andrei, înconjurat de preoţi şi diaconi a săvârşit slujba Panihidei. În ajunul înmormântării, marţi seara, 18 martie, s-a săvârşit slujba de Priveghi (Stâlpi), la care, alături de Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Andrei şi alţi preoţi, a participat şi Părintele Profesor Dumitru Abrudan, fostul Decan al Facultăţii de Teologie din Oradea şi colaborator apropiat al al Prea Sfinţiei Sale. În predica rostită cu acest prilej, pr. prof. Dumitru Abrudan a evidenţiat calitatea de părinte a Prea Sfinţitului Ioan.
În dimineaţa zilei de miercuri, 19 martie, Prea Sfinţitul Vasile Someşanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, a săvârşit Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite, liturghie la care Prea Sfinţitul Ioan a ţinut foarte mult în vremea când era episcop la Oradea şi pe care o săvârşea pe toată durata Postului Mare, în toate bisericile din oraş. La sfârşitul Sfintei Liturghii, Prea Sfinţitul Vasile Someşanul a vorbit despre figura luminoasă a adormitului întru Domnul şi despre calităţile Sale duhovniceşti. La ora 12.00 a început Slujba Înmormântării săvârşită de un sobor de ierarhi alcătuit din Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu Anania, arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Înalt Prea Sfinţitul Teofan, mitropolitul Olteniei şi nou ales Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Înalt Prea Sfinţitul Andrei, arhiepiscop al Alba Iuliei, Prea Sfinţitul Calinic al Argeşului şi Muscelului, Prea Sfinţitul Timotei al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, Prea Sfinţitul Sofronie al Oradiei, Prea Sfinţitul Visarion Răşinăreanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului şi episcop nou ales al Episcopiei de Tulcea, Prea Sfinţitul Vasile Someşanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Prea Sfinţitul Petroniu Sălăjanul arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei şi episcop nou ales al Episcopiei Sălajului, Prea Sfinţitul Iustin Sigheteanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, Cuviosul Arhimandrit Macarie, episcop ales al Europei de Nord. La slujba de înmormântare a fost prezent şi Prea Sfinţitul Virgil Bercea, episcopul Episcopiei greco-catolice din Oradea, care a ţinut să aducă prin rugăciune şi prezenţă, împreună cu arhiereii ortodocşi, un ultim omagiu celui care a fost Părintele românilor ortodocşi din Bihor şi Sălaj. Alături de soborul ierarhilor amintiţi, au participat aproape 300 de preoţi şi diaconi, veniţi din Bihor şi Sălaj, Alba, Sibiu, Satu Mare şi din alte ţinuturi mai îndepărtate, care s-au rugat pentru odihna sufletului Prea Sfinţitului părinte Ioan.
După slujba înmormântării a luat cuvântul Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu, mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, care a creionat pe scurt chipul duhovnicesc al adormitului întru Domnul episcopul Ioan: "Ştiam că Prea Sfinţitul Ioan Mihălţan în ultima vreme era foarte suferind. Înalt Prea Sfinţitul Andrei mă ţinea la curent telefonic, cu starea sănătăţii Sale, din ce în ce mai precară, şi într-un fel m-a anunţat că i se apropie sfârşitul. Şi, totuşi, când am aflat că şi-a dat duhul şi că a trecut în lumea de dincolo, am simţit o ruptură în sufletul meu, deşi, repet, eram pregătit pentru această despărţire. (...) Aşa se face că am căzut în genunchi şi m-am rugat pentru sufletul său, aşa cum şi eu l-am rugat să se roage de acolo din ceruri pentru sufletul meu. Pentru că ,dragii mei, deşi moartea este despărţirea prin excelenţă, ea se împlineşte prin comuniunea rugăciunii.(...) Aşa încât eu mă despart, un fel de a zice, de Prea Sfinţitul Ioan cu sentimentul că nu este o adevărată despărţire şi cu sentimentul că sufletul său merge împreună cu drepţii în faţa Dreptului Judecător. Pentru că a fost omul care a învăţat Evanghelia cea adevărată în calitate de Dascăl şi a păstorit credincioşii în calitate de Păstor şi a luat în serios Arhieria, pentru că Arhiereu nu înseamnă Domnie, ci, în primul rând, Slujire şi Smerenie şi Ascultare! Arhieria adevărată se face pe brânci, nu de pe Tron, iar el a înţeles acest lucru. De câte ori l-am văzut în Oradea cu diferite prilejuri îmi povestea despre greutăţile pastoraţiei, care atârnă greu pe umerii oricărui Arhiereu conştient de misiunea lui. De aceea dragii mei am venit aici împreună cu Înalt Prea Sfinţitul Andrei, care i-a purtat de grijă până în ultima clipă; şi vreau ca, în numele meu şi al nostru, să mulţumesc familiei, nepotului său, părintelui Vasile Mihălţan, pentru că l-a îngrijit cu devotament şi, de asemenea, personalului care l-a îngrijit până la ultima suflare .
Suntem împreună cu Prea Sfinţia Ta , Prea Sfinţite părinte Ioan şi vom rămâne împreună prin rugăciunile noastre, aşa cum şi Prea Sfinţia Ta vei rămâne între noi, prin aceleaşi rugăciuni! Undeva la poarta cerului rugăciunile noastre se vor întâlni, dacă nu cumva s-au şi întâlnit! Dumnezeu să-ţi odihnească sufletul şi să-l fericească în ceata drepţilor şi nu ne uita nici pe noi cei care rămânem cu toate poverile noastre, dar şi cu luminoasa Ta amintire! Amin!"
După cuvântul Înalt Prea Sfinţitului Bartolomeu, Înalt Prea Sfinţitul Andrei, arhiepiscop al Alba Iuliei, a evocat personalitatea duhovnicească a Prea Sfinţitului Ioan şi a prezentat elemente biografice din viaţa şi activitatea Prea Sfinţitului Ioan Mihălţan. De asemenea, Înalt Prea Sfinţitul Andrei a dat citire Testamentului Prea Sfinţitului Ioan Mihălţan, întocmit la 10 mai 1999, Testament prin care Prea Sfinţitul Ioan îşi cerea iertare de la Dumnezeu şi de la toţi cei pe care i-a cunoscut în timpul vieţii. De asemenea, şi-a exprimat dorinţa ca îndată după momentul trecerii la cele veşnice să fie prohodit după o noapte de priveghere la Oradea şi apoi să fie dus şi aşezat în biserica din Ohaba, unde după o altă noapte de priveghere, să se săvârşească Sfânta Liturghie şi apoi să fie coborât în mormânt. Din păcate nu toate aceste dorinţe ale Prea Sfinţitului Ioan au putut fi îndeplinite. După citirea Testamentului, Înalt Prea Sfinţitul Andrei a dat citire mesajului transmis de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în care se spune că Prea Sfinţitul Ioan rămâne în amintirea fiilor săi duhovniceşti "o prezenţă luminoasă, un ierarh vrednic al Bisericii noastre strămoşeşti, care a înmulţit talanţii dăruiţi de Dumnezeu făcându-i roditori din plin pe tărâm pastoral şi academic; ierarhii Bisericii Ortodoxe Române l-au preţuit ca pe un adevărat părinte duhovnicesc". Arhiepiscopul Andrei a dat citire şi altor mesaje venite din partea Înalt Prea Sfinţitului Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului, a Înalt Prea Sfinţitului Serafim, mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, a consilierului de stat Stelian Gomboş etc. După citirea mesajelor în dangătul clopotelor, sicriul cu trupul neînsufleţit al Prea Sfinţitului Ioan a fost purtat pe umeri de mai mulţi preoţi şi s-a înconjurat biserica, după care trupul Prea Sfinţitului Ioan a fost aşezat în mormânt spre odihnă până la învierea cea de obşte. După aşezarea sicriului în mormânt, conform dorinţei Prea Sfinţitului Ioan, s-a cântat Imnul Dragostei creştine (I Corinteni 13, 1-8).
Deşi Prea Sfinţitul Ioan a depăşit "vârsta psalmistului" (80 de ani), durerea despărţirii a fost copleşitoare pentru toţi cei prezenţi, care l-au cunoscut îndeaproape, l-au iubit şi preţuit. Prea Sfinţitul Ioan a fost plâns de membrii familiei, de ierarhi, preoţi şi credincioşi. Cu greu se poate uita faptul că episcopul Ioan a fost un om cu credinţă nefăţarnică, un Slujitor al Bisericii, care şi-a luat în serios slujirea preoţească şi arhierească. Dacă până acum Prea Sfinţitul Ioan a stat de vorbă cu credincioşii, de acum înainte va sta de vorbă cu sfinţii bineplăcuţi lui Dumnezeu, a căror pildă a încercat să o urmeze zi de zi. Unul dintre înalţii ierarhi care au participat la slujba înmormântării, îmi mărturisea că "am pierdut un chip de ierarh, de arhiereu, pe cale de dispariţie din Sfântul Sinod".
Când dangătul clopotelor a încetat şi credincioşii se îndreptau în pace sufletească spre tradiţionala agapă creştinească, i-am solicitat Înalt Prea Sfinţitului Teofan, mitropolitul Olteniei, în exclusivitate pentru cotidianul Crişana, o creionare a chipului duhovnicesc a blândului arhiereu trecut de curând la cele veşnice: "Era între noi o diferenţă de vârstă care ne-a marcat. Era încărcat de ani şi experienţa vârstei îşi spunea cuvântul. Eu, arhiereu tânăr, încercam să înţeleg mai bine cum este viaţa Bisericii şi m-am bucurat de-a lungul vieţii, de-a lungul activităţii de arhierie, de protecţie, de prietenie din partea Prea Sfinţitului Ioan. Nu pot relata aici un moment din viaţă care m-a legat de Prea Sfinţitul Ioan şi nădăjduiesc şi Prea Sfinţia Sa de mine, pentru că aceasta constituie taina inimilor noastre şi a lui Dumnezeu, dar din acel moment, întotdeauna cînd ne-am întâlnit am avut conştiinţa că am întâlnit un om al lui Dumnezeu, un om care a reuşit, în modul cel mai fericit cu putinţă, să îmbine două lucruri aparent contradictorii: simplitatea sfântă a omului de la ţară şi capacitatea de a însuşii şi a mărturisi cunoştinţe teologice şi de viaţă de cea mai evidentă profunzime. Pământul şi Biserica Ortodoxă Română sunt mai sărace, pentru că ne lipseşte un arhiereu, vlădica Ioan. Cerul este însă mai bogat prin prezenţa în împărăţia lui Dumnezeu al unui bineplăcut al Maicii Domnului şi prin această îmbogăţire a cerului şi pământul este mai bogat. Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii pe vlădica Ioan şi să nu uite acolo în împărţia cerurilor să se roage pentru noi arhiereii, preoţii, poporul lui Dumnezeu, rămaşi încă în valea plângerii acestei lumi. Dumnezeu să-l odihnească în pace!" Cu aceste simţăminte exprimate de Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Teofan, îl rugăm şi noi pe Marele Arhiereu, Iisus Hristos, să-i facă odihnă veşnică bunului nostru Părinte Ioan, episcopul Oradiei, Bihorului şi Sălajului. Veşnică să-i fie pomenirea!