Ziua de 6 august 2014 a fost o zi plină de bucurie, sfinţenie şi binecuvântare pentru obştea monahală de la Mănăstirea Izbuc, din Eparhia Oradiei, fiind sărbătorit cel de-al treilea hram al bisericii de lemn din incinta aşezământului monahal - Schimbarea la Faţă a Domnului, ce a fost aşezat în anul 2013, la 4 august, cu prilejul resfinţirii vechii biserici.

Bucuria duhovnicească a monahilor şi a mulţimilor de pelerini veniţi a fost intensificată de prezenţa Preasfinţitului Părinte Sofronie, episcopul Oradiei, în străvechea vatră de sihăstrie monahală a Izbucului, pentru serbarea marelui praznic al Schimbării la Faţă a Domnului din acest an. Mulţime mare de preoţi de mir şi credincioşi au venit la Mănăstirea Izbuc încă din ajunul sărbătorii, luând parte la slujba privegherii, săvârşită de un sobor de ieromonahi şi preoţi, condus, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, episcopul Oradiei, de către Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarhul mănăstirilor şi schiturilor din Eparhia Oradiei şi stareţ al Mănăstirii Izbuc. A urmat procesiunea la izvorul Izbuc, din incinta mănăstirii, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi cu racla cu Sfinte Moaşte, oficierea Tainei Sfântului Maslu, a Paraclisului Maicii Domnului şi săvârşirea Sfintei Liturghii. În dimineaţa zilei de miercuri, ziua praznicului, a fost oficiată Sfinţirea apei, Aghiasma Mică, după care a urmat Sfânta Liturghie săvârşită de Preasfinţitul Părinte Sofronie, episcopul Oradiei, împreună cu un numeros sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în altarul de vară al mănăstirii, în prezenţa a mii de credincioşi. În predica rostită, Preasfinţitul Părinte Sofronie a subliniat importanţa praznicului Schimbării la Faţă a Domnului pentru istoria mântuirii neamului omenesc. Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, stareţul mănăstirii, a mulţumit tuturor pelerinilor veniţi şi tuturor celor care se jertfesc pentru sfânta mănăstire şi pentru construcţia noii biserici mari. La final a fost oficiată slujba Parastasului pentru ctitorii aşezământului monahal. După terminarea Sfintei Liturghii, potrivit obiceiului, obştea mănăstirii i-a invitat pe toţi pelerinii prezenţi la o agapă creştinească, fiind servite bucate tradiţionale de post în cele două trapeze, precum şi în corturi special amenajate în acest scop în incinta aşezământului monahal. Mânăstirea Izbuc a devenit o binecuvântată oază duhovnicească din ce în ce mai căutată, atrăgând mulţi pelerini din toate colţurile ţării, şi chiar de peste hotare. Numeroşi pelerini vin să-şi îngrijească sufletul, atraşi de cadrul natural deosebit în care se află mânăstirea, de sfintele slujbe ce se săvârşesc, de dragostea şi căldura cu care sunt întâmpinaţi de către obşte, cât mai ales de „Izbuc", un izvor de apă tămăduitor, cu curgere intermitentă, şi de o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, copie după icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Mănăstirea Vărzăreşti, din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, care se află aici încă de la reînvierea mănăstirii din anul 1928. Mânăstirea Izbuc a funcţionat din străvechime ca vatră de sihăstrie monahală, fiind reactivată în anul 1928 de către venerabilul Episcop ctitor Roman Ciorogariu al Oradiei. Ea funcţionează neîntrerupt de la reluarea firului vieţii monahale, fiind singurul aşezământ monahal existent în Episcopia Oradiei până la evenimentele din decembrie 1989.