Biserica prăznuieşte miercuri, 15 august, Adormirea Maicii Domnului, cunoscută ca Sfânta Maria Mare, sărbătoare pregătită printr-un post de două săptămâni, al treilea din acest an, după postul Paştilor şi cel al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Maica Domnului este cea mai înaltă sfinţenie omenească cunoscută şi cinstită de Sfânta Biserică, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile ei.

În Sfânta Scriptură nu aflăm nimic despre moartea Maicii Domnului. În schimb, cântările şi imnurile de la Vecernia şi Utrenia sărbătorii ne vestesc adevărata tradiţie a Bisericii în această privinţă. În momentul când Dumnezeu a hotărât să o cheme la El pe Maica Domnului, a înştiinţat-o despre acest lucru prin intermediul unui înger, cu trei zile înainte, pentru a se pregăti în vederea mutării la cer. Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat mult şi s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor, ca să se roage. S-a întors, apoi, acasă şi a pregătit toate cele de îngropare, încredinţând pe vecine că, mutându-se la ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toată lumea o va cerceta şi o va ocroti. Şi-a împărţit văduvelor sărace veşmintele sale. Apoi, şi-a luat iertăciune de la toţi şi, culcându-se pe pat, a făcut rugăciune pentru întărirea lumii şi pentru vieţuirea în pace. Binecuvântând pe toţi cei de faţă, şi-a dat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului ei. Şi multe vindecări s-au împărţit tuturor celor bolnavi, prin binecuvântarea ei. Sosirea apostolilor lui Isus la casa Maicii Domnului se va fi produs, potrivit tradiţiei, după ce Fecioara Maria s-a stins din viaţă. Printre ucenicii lui Isus, care au vegheat-o timp de trei zile pe Fecioara Maria, nu se afla însă şi apostolul Toma. Acesta, sosit mai târziu, întristat că nu reuşise să vadă şi el chipul adormit al Maicii Domnului, le-a cerut celorlalţi deschiderea mormântului. Numai că, odată mormântul deschis, cei prezenţi au constatat absenţa trupului Fecioarei Maria, găsindu-i doar giulgiul. După credinţa Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domnului trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine după moarte, nici n-a rămas în mormânt. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu şi proslăvit, a fost mutată la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri.

În Panteonul românesc, sărbătorirea Fecioarei Maria, denumită Sântămăria Mare - la Adormire (15 august) şi Sântămăria Mică - la Naştere (8 septembrie), este foarte importantă, cele două sărbători fiind legate de înnoirea timpului la Anul Nou Biblic, celebrat în preajma echinocţiului de toamnă.