Sărbătoarea zilei

 

Naşterea sa a stat sub semnul unei minuni...
Potrivit Evangheliei, naşterea lui Ioan Botezătorul a stat sub semnul unei minuni, deoarece a venit pe lume din părinţi mai înainte neroditori, preotul Zaharia şi Elisabeta. După rugăciuni stăruitoare înălţate la Dumnezeu pentru a putea avea un fiu, dorinţa le-a fost îndeplinită într-un mod deosebit: vestea naşterii lui Ioan s-a făcut prin mijlocirea arhanghelului Gavriil, care s-a arătat lui Zaharia pe când acesta slujea la Templu. Necrezând cuvintele celui trimis de Dumnezeu, Zaharia a fost pedepsit prin imposibilitatea de a vorbi până la naşterea pruncului când, revenindu-i glasul, a rostit şi numele celui nou-născut. Sărbătoarea Naşterii lui Ioan Botezătorul a fost atestată încă din secolele IV-V (Fericitul Augustin), luând locul vechilor sărbători păgâne cu caracter agricol sau naturist din perioada solstiţiului de vară.

Sânzienele (Zânele bune) sau Drăgaica
Tot astăzi, sunt sărbătorite şi Sânzienele (Zânele bune) sau Drăgaica. Sunt datini autohtone, al căror nume dac s-a pierdut, păstrându-se doar cel roman, "Sânziana" (de la Sancta Diana), care circulă şi azi, în Ardeal, şi cel slav, de Drăgaică, care a venit mai târziu şi care circulă în Muntenia şi Oltenia. Sărbătoarea de Sânziene e legată de cultul recoltei, al vegetaţiei şi al fecundităţii, şi păstrează un amestec de creştinism, păgânism şi vrăjitorie. În ziua de Sânziene sau în ajunul ei, oamenii culeg flori de sânziene cu care împodobesc porţile, ferestrele, streşinile caselor, deoarece se crede că ele apără de agresiunea zânelor rele şi a duhurilor necurate. Fetele fug pe deal sau la munte, culeg şi împletesc cununi pentru fiecare membru al familiei, se întorc cu ele în sat şi le azvârlă pe casă, ca să vadă ce le rezervă viitorul. Dacă se anină de acoperiş, fata urmează să se mărite curând, dacă nu, o nenorocire se va abate asupra membrului familiei pentru care s-a împletit cununa.