Ieri, întreaga creştinătate a sărbătorit Intrarea lui Iisus în Ierusalim, acolo unde lumea striga: "Osana celui Preaînalt". Dar ştim că acest triumf este scurt, pentru că împăratul, care ieri era aclamat, în această săptămână va călători pe drumul calvarului, spre Golgota, spre cruce şi spre mormânt. Suntem, aşadar, în Săptămâna Mare, este luni dimineaţa, iar Ierusalimul parcă doarme.

Totuşi, sub razele soarelui de primăvară, încet, încet, oraşul se trezeşte. Grupuri de preoţi se adună, ici-colo, şi şoptesc între ei privind plini de ură către poporul sărman care, ieri, Îl întâmpinase pe Iisus ca pe un împărat. Cei mai înverşunaţi sunt cărturarii, fariseii şi dregătorii cetăţii, deoarece Iisus de multe ori a rostit cuvinte de osândă împotriva lor, din cauza fărădelegilor lor şi a indiferenţei lor faţă de suferinţele celor săraci. Ei pun la cale răzbunarea. Iisus, după ce a ieşit din Betania, se îndreaptă spre Ierusalim. Odată ajuns aici, merge spre templu, de unde a început să-i scoată afară pe cei care vindeau şi cumpărau în templu. Preoţii cei mai de seamă caută să-L ispitească, punându-I întrebâri viclene, fiindcă se temeau de El. Domnul, însă, îi ruşinează, mustrându-i pentru răutatea lor. În continuare, Iisus vesteşte celorlalţi credincioşi ai Săi dărâmarea Ierusalimului şi dreapta Sa judecată, după care a ieşit din templu. Este seară şi Iisus urcă agale spre muntele Măslinilor.