Ca în fiecare an, la 6 august, se sărbătoreşte dumnezeiasca schimbare la faţă a lui Iisus Hristos, eveniment ce a avut loc în ultimul an al propovăduirii Sale. În vremea aceea, Mântuitorul se afla în părţile Cezareii lui Filip, acolo unde Apostolul Petru a mărturisit că Iisus este Fiul lui Dumnezeu cel adevărat.

La şase zile de când era împreună cu ucenicii în Cezareea, Iisus i-a luat cu el pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus pe Muntele Tabor. Iar el s-a schimbat la faţă înaintea lor. Faţa lui strălucea mai mult decât soarele. În acel moment, ucenicii L-au văzut în adevărata Sa înfăţişare. Umanitatea Lui era atât de pătrunsă de dumnezeire, încât veşmântul şi trupul Lui au strălucit ca lumina. Văzând apostolii aceasta, ei s-au înspăimântat şi li s-au arătat Moise şi Ilie. Deodată, un nor a cuprins vârful Taborului, iar de sus s-a auzit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care bine am voit. Pe Acesta să-l ascultaţi!". Taborul luase forma Bisericii.
Trebuie să înţelegem lumina de pe Tabor, prin renunţarea la vicii, renunţarea la tot ceea ce ar putea dăuna sufletului nostru, căutând lumina lui Dumnezeu.