În fiecare an, la 29 iunie îi sărbătorim pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. La început, Sfântul Apostol Petru era pescar în Betsaida, la Marea Galileii şi, înainte de a se întâlni cu Domnul, se chema Simon. Era frate cu Sfântul Apostol Andrei, „cel dintâi chemat” pentru a sluji credinţa.

Deşi avea o mare dragoste pentru Hristos, nu şi-a putut opri slăbiciunea, lepădându-se de trei ori de Domnul Său, în momentele când Acesta era batjocorit şi purtat de la Ana la Caiafa. Întreita lui lepădare de Domnul a ispăşit-o cu multe lacrimi şi cu mult zbucium şi numai la cea de-a treia arătare a Domnului înviat ucenicilor săi, Petru a putut redobândi vrednicia de Apostol, de trei ori mărturisind dragostea lui către Mântuitorul. Celălalt mare Apostol a fost Sfântul Pavel şi se numea Saul înainte de a veni la credinţă. Mai înainte, Saul i-a prigonit cumplit pe creştinii care mărturiseau credinţa în Hristos. Călătorind în cetatea Damascului, în intenţia de a prinde pe creştinii de acolo, Saul a văzut pe Domnul, „Care i S-a arătat în chip minunat, şi a crezut în El, lepădând rătăcirea în care trăise până atunci”. Chiar din acest moment, Saul a justificat că poate fi un propovăduitor neînfricat al credinţei în Hristos, iar de la acest eveniment el a luat un nou nume, Pavel, fiind unul dintre cei mai mari Apostoli ai lui Hristos.