Întotdeauna studenții au avut un veritabil simț valoric, au vibrat patriotic și s-au exprimat, de cele mai multe ori, în moduri inedite, cu diferite prilejuri.

În perioada 1971-1978 am funcționat ca asistent universitar pentru disciplinele de psihologie și pedagogie la Catedra de Pedagogie, condusă de  Conf. univ. Ioan Comănescu, din cadrul Institutului de Învățământ Superior de 3 ani din Oradea. Colega noastră, conf. univ. dr. Margareta Danciu, istoric de profesie, ne-a povestit faptul petrecut în 1959, în Cluj, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la evenimentul istoric al Unirii Principatelor Române. Un grup de studenți și de profesori clujeni, animați de puternice sentimente patriotice, s-au întâlnit, noaptea, la Statuia lui Matei Corvin, să sărbătorească 24 Ianuarie, Ziua Unirii Țării Românești cu Moldova. Gestul lor nobil și profund patriotic a fost bruscat de autorități. Toți au fost arestați, studenții - exmatriculați, profesorii - destituiți. Se întâmpla în regimul Gh. Gheorghiu Dej, în vremuri tulburi, tensionate.

La interval de 13 ani, în 1972, studenții de la Facultatea de Istorie-Geografie de la Institutul de Învățământ Superior din Oradea, în fruntea lor fiind studentul din anul III Viorel Jurcan, au plănuit și au pus în practică  sărbătorirea Unirii Principatelor Române într-un mod inedit. Se știa despre planul studenților la toate nivelurile, în Institut și în municipiu. S-a sperat în dezamorsarea planului studențesc. Eu locuiam în Căminul de Fete și suplineam într-un fel directoratul  lectorului univ. Viorica Rusu. În noaptea de 23 / 24 ianuarie, la ora 24, s-au auzit agitație și gălăgie. Studente de la Filologie îi „instigau” pe băieții din Căminul vecin cu versuri strident recitate din „Deșteptarea României” de Vasile Alecsandri: „Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare / N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător / Ce se-nalță pân-la ceruri din a lumii deșteptare / Ca o lungă salutare către-un falnic viitor?.... / Fetele au continuat să aprindă ziare și să le arunce pe geam. Atmosfera era tensionată.

Băieții au apărut la geamuri, dar directorul Căminului, lector Valentin Vancea, a ezitat să deschidă ușa, în cele din urmă  a cedat presiunilor, de teamă să nu se sară pe geam. Au ieșit din Cămin, cu steagul României fluturând, purtat de Viorel  Jurcan,  și au cântat „Hora Unirii”.  Fetele din Cămin erau deja pe scări, i-am cerut portăresei să deschidă ușa. S-au reunit grupurile de fete și de băieți (erau viitori istorici, filologi, sportivi, matematicieni - români, maghiari, sârbi).  Un student de la Educație Fizică mi-a dat un fular pentru a-l pune pe cap, alți doi m-au luat de braț și mi-au zis: „Haideți cu noi”.  În coloană  ne-am îndreptat spre poarta Institutului unde ne așteptau Rectorul, profesorul univ. Alexandru Săndulache și directorul Căminului de Băieți, lectorul Valentin Vancea. După îndemnul Rectorului, „Să fiți cuminți”, am ieșit pe poartă, la miezul nopții, parcurgând bulevardul și cântând: „Trei culori”, „Gaudeamus”, „Pe-al nostru steag e scris Unire”, „Hora Unirii”. Era un ger năprasnic.

În liniștea nopții se auzeau glasurile noastre. De-a lungul Bulevardului Armata Poporului, apăreau la ferestre oameni care ne aprobau dând din cap. Pe lângă noi au trecut mașini ale Securității. Am ajuns în Piața Teatrului  unde am făcut un cerc mare, am jucat și am cântat „Hora Unirii”. Ni s-au alăturat câțiva meseni ieșiți de la restaurantul din apropiere. Înghețați „tun”, ne-am întors încolonați, cântând, la Institut. Mulți dintre noi ne-am îmbolnăvit, dr. Nosa ne vizita la izolatoarele căminelor și în camerele căminelor. Rectorul Alexandru Săndulache ne vizita, dorindu-ne sănătate.

Au urmat audierea și „prelucrarea” cadrelor didactice, li s-au adresat acuzații că nu s-au ocupat de educația studenților, unii au fost determinați să-și facă autocritica.  Se publicaseră, în 1971, Tezele privind îmbunătățirea activității politico-ideologice prezentate la învățământul politic. Li s-a reproșat faptul că nu s-au îngrijit de organizarea activităților studențești de sărbătorire a evenimentului istoric de la 24 Ianuarie 1859. În regimul N. Ceaușescu nu erau interzise sărbătoririle patriotice, din contră, numai că trebuiau să se desfășoare organizat, în case de cultură, case de cultură ale studenților, cluburi, în școli și în alte instituții. Un precedent de prestigiu politic al lui N. Ceaușescu a fost anul 1968,  când a avut loc „Primăvara de la Praga” și România, singura țară din „lagărul socialist” și din Tratatul de la Varșovia, prin N. Ceaușescu, a condamnat public invadarea de către sovietici a Cehoslovaciei, gest salutat și apreciat de Occident.

După câteva săptămâni, întregul personal  didactic și conducerea Institutului au fost convocați la o ședință într-o aulă din Corpul C. al Institutului. Au fost prezenți reprezentanți ai conducerii de partid din oraș și membri ai Securității. Ședința a început, abrupt, cu etichetarea evenimentului din 23 / 24 ianuarie ca fiind un act de indisciplină al studenților ce a tulburat liniștea publică și care ar fi putut duce la acte de huliganism. A fost acuzat corpul profesoral că nu s-a ocupat de educația studenților și de organizarea „diurnă” a sărbătoririi evenimentului istoric. Surprinzător, cel ce revărsa ploaia de acuzații, a spus că s-a cântat Imnul lui Horthy. M-am ridicat în plină ședință și am spus că i-am însoțit pe studenți, că s-au cântat cântece patriotice, nicidecum Imnul lui Horthy despre care nu aveam cunoștință că există, că oamenii din spatele ferestrelor ne-au aprobat și ne-au salutat.

Drept urmare, conducerea Institutului a fost sancționată. Rectorul Alexandru Săndulache nu a mai putut obține al doilea mandat, secretarul de partid Vasile Câmpeanu a fost schimbat din funcție. Cu toate acestea, nu s-a luat nicio măsură de sancționare a studenților, nu au fost audiați. Nici eu ca însoțitoare a studenților și martoră la eveniment nu am fost nici măcar audiată, ceea ce înseamnă solidarizarea tacită cu studenții. Ion Traian Ștefănescu, prim secretar al CC al  UTC, Secretar de Stat cu probleme de tineret, trimis de Nicolae Ceaușescu, a felicitat studenții pentru gestul patriotic de a sărbători Unirea Principatelor Române.

După eveniment, Institutul a fost insistent monitorizat. Anul următor, 1973, s-a organizat oficial sărbătorirea Zilei de 24 Ianuarie, cu discursuri și programe artistice, la Clubul studențesc. Au lipsit însă entuziasmul și implicarea  patriotică a studenților. Evenimente de sărbătorire a Zilei de 24 Ianuarie au avut ulterior loc  la Casa de Cultură a Studenților, la Casa de Cultură din oraș, în școli, cu implicarea Institutului.  

Au evidențiat acest eveniment patriotic, la 50 de ani de la petrecerea lui, și l-au încadrat în istoria orală, Gabriel Moisa, Profesor univ. dr, Decan al Facultății de Istorie din Universitatea Oradea, Mihai Drecin, Profesor univ. dr. la Universitatea din Oradea, fost senator al României, în cartea „Iluzia libertății. Evenimentele din 23-24 ianuarie 1972 de la Oradea”, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2022, în contextul istoric și cultural al orașului de pe Crișul Repede, având drept protagoniști pe studenții orădeni. (Ce studenți aveam odată!). Autorii, cu notorietate și prestigiu profesional, științific, au folosit surse bibliografice, mărturii ale participanților la eveniment, documente desecretizate ale Securității - rapoarte informative, stenograme ale ședințelor de partid. Rapoartele informative au descris evenimentul, au specificat faptul că studenții au cântat și au jucat „Hora Unirii” în curtea Institutului și în Piața Teatrului, că nu au fost incidente, că „a domnit o stare de spirit sănătoasă”. De apreciat este mărturia Maiorului / Colonelului D. Huc ce răspundea de Institut (am înțeles că era absolvent de istorie și că nu putea fi decât solidar cu studenții): „Totul a decurs normal. S-a mers în centrul orașului și retur. Comportarea studenților a fost ireproșabilă, dovadă a maturității lor și a respectului pentru eveniment. S-au retras în ordine și n-au fost incidente…” A remarcat, de asemenea, intervenția oficială a lui I. Traian Ștefănescu, Secretar de Stat cu probleme de tineret, a infirmat acuzațiile aduse studenților și a apreciat faptul că sărbătorirea (inedită) a Zilei de 24 Ianuarie a fost o manifestare spontană, patriotică a studenților.

Ca munteancă de origine, și atunci, în 1972, și după 50 de ani (în 2022) de la evenimentul sărbătoririi nocturne cu studenții a Zilei Unirii Principatelor Române din 24 Ianuarie 1859, sunt mândră că am participat la acest deosebit eveniment și că face parte dintre cele mai dragi amintiri pe care le retrăiesc cu mare plăcere.          

Prof. univ. dr. Elena MACAVEI, Sibiu