În această vară, se împlinesc 100 de ani de la constituirea Diviziei 11 Infanterie, una dintre marile unităţi ale Armatei Române, care s-a acoperit de glorie în timpul celor două conflagraţii mondiale din secolul al XX-lea, la care a luat parte şi ţara noastră. Cu acest prilej, am elaborat un amplu studiu (prezentat în mai multe episoade) în care se reflectă, cu argumente elocvente, prezenţa activă a Diviziei 11 Infanterie „pe frontul întregirii” (din anii 1916-1919).

 

  1. Câteva precizări de ordin istoriografic

Mersul războiului, precum şi efervescenţa momentelor politice care au premers marşul spre Marea Unire dintre 1916 şi 1920 au constituit teme pentru numeroase stiudii. Memorialistica de război a întregit informaţia. Evenimentele care au schimbat în bună măsură soarta românilor explică interesul istoriografiei româneşti, şi nu numai, faţă de problematica războiului şi a finalităţii lui – Unirea. În ansamblu sau separat, evenimentele au fost scrise şi descrise atât de extins încât avem senzaţia că nu mai există nimic nou de spus. Şi totuşi, depistarea unor noi documente şi mărturii ne obligă să radiografiem acele evenimente şi din perspectiva a ceea ce s-a scris să întregim cu noi informaţii provenite, de regulă, de la cei care au trăit acele momente dramatice sau de mare sărbătoare. Principala sursă de informare şi documentare o constituie documentele cercetate în arhivele militare româneşti şi ungare, precum şi documentele în manuscris din colecţia Bibliotecii Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”. Ca martori la evenimente, cei care au redactat documentele de stat major şi-au pus amprenta personalităţii lor asupra stilului de redactare, concis şi precis din jurnalelor de război, în special. Fireşte, compararea acestora cu alte documente certifică seriozitatea şi buna intenţie a celor care s-au încumetat să lase pentru posteritate mărturiile lor.

Demersul nostru are ca puncte de referinţă monumentalele monografii elaborate în perioada interbelică de către Serviciul istoric al Marelui Stat Major, România în Războiul Mondial 1916-1919 (patru volume şi tot atâtea volume de documente), după cum volumul V din Istoria militară a poporului româ sau România în anii Primului Război Mondial şi lucrarea lui Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-1919, vol. 1-2, Nicolae Iorga, Războiul nostru în note zilnice, vol. II, 1916-1917, Ion Clopoţel, Revoluţia din 1918 şi Unirea Ardealului cu România constituie instrumente de lucru pentru oricine întreprinde un studiu aprofundat în acest domeniu. Caracteristica acestor valoroase opere este acea a reconstituirii, pe baza documentelor oficiale, păstrate în arhive, a perioadei grele a războiului, de la începuturi la armistiţiu, şi apoi şi a doua mobilizare şi campania contra bolşevismului ungar. Pentru redarea fidelă a operaţiilor militare autorii acestora s-au folosit numai de documentele oficiale, provenite din surse româneşti, franceze, germane, austro-ungare şi ruseşti.

Pe lângă aceste surse, studiul nostru l-am mai sprijinit şi pe informaţia lucrărilor de memorialistică semnate de marii comandanţi, combatanţi pe frontul românesc, confirmaţi prin documente oficiale, cum ar fi, de pildă, lucrarea generarului Falkenhayn, Campania Armatei IX–a germane contra românilor şi ruşilor, 1916-1917, Le drane roumain, a generalului Petin, Henri, Berthelot, Sur le front roumain en 1917, precum şi Notiţe zilnice ale mareşalului Averescu, sau lucrările generalilor Traian Moşoiu, Ocuparea Budapestei în legătură cu operaţiunile militare din Ardeal, 1918-19, şi Gheorghe A. Dabija, Armata română în Războiul Mondial 1916-1918, vol. I-IV. Volumele citate, cu texte de mari proporţii, redau cu multe amănunte anumite momente de importanţă hotărâtoare pentru soarta războiului sau a bătăliei la care se referă. Fascinante prin dimensiunea impresionantă, lucrările tind spre o tratare exhaustivă a problematicii războiului. Desprindem din conţinutul operelor citate caracteristica lor comună, aceea a strictei obiectivităţi, cu relatarea celor mai semnificative momente din desfăşurarea marilor bătălii de pe frontul românesc, descriere din care singur cititorul să-şi poată formula învăţăminte şi concluzii de ordin strategic şi tactic. În sfârşit, pentru o mai facilă înţelegere a fazelor diferitelor bătălii autorii s-au rezumat, în scurte sinteze, la evidenţiierea caracterului şi importanţei operaţiunilor militare.

Pentru ca istoria să nu mai fie un mijloc de propagandă, prin care trecutul să poată fi falsificat, prin prezentarea tendenţioasă a unor date şi fapte, autorii mai multor studii şi articole aduc dovezi indubitabile privind perioada Primului Război Mondial. Amintim aici lucrările semnate de Ion Cupsa, Armata romană în campaniile din anii 1916-1917, Valeriu Florin Dobrinescu, România şi sistemul tratatelor de pace de la Paris (1919-1923), Viorel Faur, 80 de ani de la adoptarea la Oradea a Declaraţiei de independenţă a românilor din Transilvania, Crişana şi Maramureş (12 octombrie 1918), Elsa, Grozea Sublocotenent Ecaterina Teodoroiu, Constantin Ispas, Nemuritorii. Generali gorjeni, valori ale neamului românesc, vol. 1-2, ş.a.

În vasta literatură a primei conflagraţii mondiale, din secolul trecut, un loc aparte îl ocupă lucrările dedicate unor bătălii locale, bătălii care au avut un rol determinant pentru soarta frontului. Valoarea informaţiilor rezultate din micile însemnări din carnetul de front, de pildă, devin semnificative, chiar dacă ele poartă amprenta punctului de vedere personal. Fireşte că nimeni nu a văzut frontul pe întreaga sa întindere, fapt pentru care relatările din diferite locuri recompun un tablou zguduitor de dramatic şi tragic prin morţii şi răniţii de pe câmpurile de bătălie. Unele informaţii sunt puse sub senzaţia şi emoţia de moment. Altele sunt simple aduceri aminte în care timpul a estompat stările emoţionale. Considerăm că relatările cuprinse în paginile acestui studiu vor contribuie la cunoaşterea mai în detaliu a zilelor de freamăt şi luptă la care au participat ostaşii armatei române şi în particular cei din Divizia 11 Infanterie în campania din 1916. Scopul acestui studiu este acela de a reconstitui cadrul special şi particular în care s-au executat marile decizii politice şi militare româneşti de acum 100 de ani. Considerăm că obiectivul nostru este atins doar în măsura în care informaţia se întregeşte pe un segment mai puţin cercetat. Fiecare afirmaţie are suport real, poveştile reclădesc episoade de luptă care completează imaginea câmpului de luptă cu noi mărturii documentare.

Lucrarea noastră - bazată pe consultarea unei vaste literaturi istorice  (cele mai semnificative lucrări fiind cuprinse în lista bibliografică) şi numeroase surse inedite - consacrată problematicii războiului întregirii prezintă acţiunile de luptă ale Diviziei 11 Infanterie şi numai informativ consideraţii privitoare la contextul în care acestea au avut loc.

Documentele transcrise sunt mai degrabă selectate pentru importanţa şi valoarea lor documentară, unele având un cadru mai larg în care s-au purtat şi acţiunile Diviziei 11 Infanterie. Fără pretenţia epuizării subiectului rugăm cititorul să descifreze contextul în care personajele noastre au dus o viaţă aspră şi grea, în care riscul şi pericolul morţii era permanent şi să facă gestul firesc de a înţelege slăbiciunile omeneşti. Am stăruit pe faptele mărunte ale ostaşilor pe care le socotim vrednice de toată lauda. Din acest motiv ne-am aplecat spre crucile eroilor şi le-am pomenit numele în semn de pios omagiu.

La apelul solemn în locul sodatului……, MORT PENTRU PATRIE, vom răspunde: PREZENT!, considerând că el şi-a îndeplinit misiunea şi a executat fără ezitare ordinul patriei.

(Va urma)