Numărul cazurilor de autism a crescut, în ultimele patru decenii, la nivel mondial, de peste zece ori. Incidenţa cazurilor de autism în 2005 era între 30 şi 60 de cazuri la 10.000 de persoane, în condiţiile în care, în urmă cu 40 de ani, se considera că există doar patru cazuri la acelaşi număr de persoane. În România nu există studii recente cu privire la numărul de persoane afectate de autism. În schimb, există certitudinea că numărul copiilor diagnosticaţi cu tulburări de autism a crescut foarte mult. Astfel, dacă acum 20 de ani la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia" din Capitală au fost identificaţi 19 copii care sufereau de această boală, în 2005 numărul lor a ajuns la 126. Specialiştii susţin că, de fapt, cea mai mare problemă o reprezintă consilierea părinţilor ai căror copii sunt diagnosticaţi cu autism, întrucât aceştia nu conştientizează gravitatea situaţiei şi nici faptul că trebuie să devină coterapeuţi în îngrijirea celor mici. Boala nu poate fi vindecată, însă evoluţia ei depinde de îngrijirea care se acordă copilului. Potrivit specialiştilor, nu medicaţia vindecă această tulburare, ci efortul educaţional care trebuie făcut în regim special. Autismul a fost descris prima oară în 1943. Boala debutează la vârsta de trei ani, până atunci copilul manifestându-se normal. Potrivit dr. Monica Platon, şefa Secţiei de Neuro-Psihiatrie Infantilă a Spitalului Clinic de Neuropsihiatrie Oradea, există două tipuri de autism, cel atipic, grefat de obicei pe un retard mintal de diverse grade, întâlnit preponderent la copiii instituţionalizaţi de la vârstă mică, şi autismul tipic, care apare la vârsta de doi-trei ani, în care copiii sunt foarte inteligenţi, frumoşi, dar se caracterizează prin tulburări de comunicare cu ceilalţi, printr-un tip de discontact afectiv şi social, vorbesc adeseori la persoana a III-a singular, imită sau vorbesc ilogic şi sunt frecvente paricularităţi de mişcare: stereotipii sau acţiuni ilogice. Potrivit specialiştilor, din punct de vedere biologic, există o serie de anomalii structurale în anumite arii cerebrale, datorate unor factori externi (aluminiu, mercur, plumb, radiaţiile ionizante), care modifică genomul uman, iar o posibilă cauză a creşterii numărului de persoane afectate de această boală ar putea fi tocmai creşterea cantităţii de radiaţii şi substanţe chimice. În Bihor, nu s-a semnalat în utimii ani o creştere masivă a numărului de cazuri de copii cu autism, de mulţi ani incidenţa bolii menţinându-se aproximativ la acelaşi nivel, dar se presupune că numărul real este mult mai mare decât cel aflat în evidenţele Spitalului Clinic de Neuropsihiatrie Oradea. Potrivit dr. Monica Platon, în Bihor există în prezent aproximativ 60 de copii cunoscuţi ca suferind de această boală, dintre care 15 sunt cazuri sociale, la grădiniţele speciale nr. 20 şi 54 din Oradea şi în casele de tip familial. Ei sunt aduşi periodic de părinţi sau de cei care îi îngrijesc la control medical, fie la Secţia NPI a unităţii sanitare amintite, fie la Spitalul Clinic de Copii Oradea "dr. Gavril Curteanu", la ambele unităţi sanitare ocupându-se de această problemă cinci specialişti.