Ridichea neagră a depăşit de mult timp faza de "leac băbesc", fiind relativ bine studiată de biochimişti şi fiziologi.

Mai întâi, ridichea este este antirahitică, ea conţinând atât calciu, cât şi vitamina D necesară fixării calciului în organism. Este indicată contra gutei, reumatismelor, artritelor cronice şi ajută foarte mult în tratamentul litiazei biliare şi renale (nisip/pietre la fiere şi la rinichi), participând, în special, la mărunţirea şi dizolvarea calculilor în substanţele care i-au format. Pentru utilizare, ridichea trebuie cât mai puţin modificată, ea consumându-se ca atare sau în salate cu alte legume. Excelente sunt sucurile şi siropurile proaspete, dar nu mai mult de 20-50 ml/zi, pentru că sunt foarte puternice. Doar în cazurile de litiază biliară se beau, zilnic, câte 200-400 ml de suc. Se administrează, de obicei, în combinaţie cu suc de morcovi, în acest fel ajutând la refacerea mucoaselor din organism. Siropul se prepară într-un vas de lut, unde se pun straturi alternative de felii de ridiche neagră şi zahăr. nă a doua zi, se separă un sirop abundent, din care se iau 4-6 linguri pe zi. Aşa se combate tusea rebelă şi bronşitele. Acest sirop este fortifiant pentru copiii cu creştere deficitară dar şi pentru a combate orice stare de oboseală, de epuizare. Sucul proaspăt de ridichi dizolvă şi elimină în multe cazuri piatra biliară şi renală. Se consumă zilnic, timp de 1-2 luni, cîte 100 ml în prima săptămână, apoi câte 200-400 ml, iar în ultima săptămînă câte 100 ml, între mese. Persoanele care au anumite afecţiuni la stomac şi la intestine nu ar trebui să consume suc de ridichi negre.