A trecut mai bine de o lună de când 30 dintre cei 150 de disponibilizaţi ai CET-ului au decis să-şi pună viaţa în pericol, ajunşi la capătul puterilor, după ce doi ani au fost furaţi. În iulie 2002, Guvernul a hotărât ca regiile de termoficare să intre în subordinea administraţiei locale, măsură urmată de disponibilizări masive şi la nivel judeţean. Astfel, aproape 600 de persoane de la CET-ul II au fost date afară în mai multe etape. Primul contingent format din 150 de persoane a primit decizia de disponibilizare în luna iulie, având semnătura directorului actual al regiei de termoficare, dar ştampila Termoelectrica Bucureşti. În aceste condiţii, cei 150 de foşti angajaţi au solicitat în instanţă acordarea plăţilor compensatorii de la Termoelectrica, care a şi fost obligată de Tribunalul Bihor să le achite. Regia bucureşteană a atacat cu recurs hotărârea tribunalului, iar acesta urma să se judece, pe 24 iunie, potrivit vechiului Cod de Procedură Civilă, la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie. Dar, în această perioadă, au intervenit modificări în ce priveşte competenţele instanţelor de judecată, astfel că, pe 24 iunie, completul Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie a decis ca recursul să fie judecat de Curtea de Apel Oradea. "Noul termen de judecată a fost fixat pe data de 14 iulie. Sperăm ca, în curând, calvarul nostru să ia sfârşit şi să intrăm în posesia salariilor compensatorii de care am fost privaţi atâţia ani", ne-a declarat Teodor Lazăr, unul dintre grevişti. În această lună de grea încercare, aproape 30 dintre disponibilizaţi au făcut greva foamei în speranţa că această ultimă formă de protest a celor fără de speranţă şi ajunşi la capătul puterilor îi va determina pe cei de la putere să se aplece cu condescendenţă asupra situaţiei lor. Cu atât mai mult cu cât cele 30 de zile de grevă a foamei a lăsat amprente pentru tot restul vieţii asupra tuturor celor care au renunţat la mâncare. Câţiva dintre ei au fost obligaţi să renunţe, starea sănătăţii agravându-se într-o atare măsură, încât au fost internaţi mai multe zile la spital, iar alţii au fost supuşi unui tratament riguros, pe care, din păcate, din lipsă de venituri, nu şi-l pot permite.