Biserica din Sărand, lăsată de izbelişte sub privirea nepăsătoare a enoriaşilor
Biserica ortodoxă din satul Sărand, comuna Copăcel, a fost zidită în anul 1906 cu sprijinul credincioşilor din sat, păstrându-şi locul în centrul satului şi în incinta cimitirului, cum au dorit enoriaşii. A fost o bucurie nemărginită, căci, cu ajutorul lui Dumnezeu, spun localnicii, s-au creat condiţii prielnice ca, de sărbători, tot satul, copii, bătrâni şi tineret, să aibă unde să se roage.
Ţăranii de aici şi intelectualii satului, învăţătorii, obişnuiau să frecventeze casa lui Dumnezeu, cu cărticica de rugăciuni în mână. Sătenii erau mai bogaţi în plan spiritual decât în zilele de astăzi. În anul 2006, s-a împlinit un veac de la zidirea sfântului lăcaş. Biserica a avut întotdeauna un rol important în educaţia spirituală a satului întreg. Aici s-au încheiat cununiile religioase, în faţa altarului, au fost botezaţi copii, s-au săvârşit slujbele liturgice, parastasuri, se pomenesc în fiecare duminică martirii neamului. Cu toate acestea enoriaşii bisericii din Sărand trec pe lângă ea doar făcându-şi cruce, dar nu le pasă că este mult mai slab gospodărită şi acum lăsată să se degradeze, în comparaţie cu bisericile din satele vecine." Acest lucru îl spune şi domnul primar Dumitru Dacin. "Pe lângă delăsarea de care dau dovadă enoriaşii, lipseşte şi o mână de gospodar." Exteriorul arată de parcă de 50 de ani nu s-a mai ocupat nimeni de renovare. Tencuiala de pe pereţii turnului bisericii cade iar acoperişul are locuri pe unde intră în biserică apa din precipitaţii. Iarna se tremură de frig, fiind cazuri când se săvârşeau slujbele în fumul înecăcios de la o teracotă defectă. Enoriaşii se încălzeau mai mult la fum decât la foc. Reabilitarea bisericii este, deci, de strictă necesitate măcar acum, după 100 de ani. Dar cine s-o facă, având în vedere că bugetul consiliului local este foarte sărac? Sponsorii nu prea se arată la orizont pentru lăcaşul sfânt. Pe fii satului care au ajuns acum patroni cu dare de mână nu-i interesează biserica pe lângă care au crescut. Doar enoriaşii, din pensia lor amărâtă de la CAP, ar mai putea milostivi şi dona ceva bănuţi, dar a fi prea puţin, la lucrările de anvergură necesare bisericii.
Casa parohială, cuib de şobolani
Pentru preoţii care s-au perindat, nu puţini la număr, în decurs de 100 de ani, să slujească Biserica din Sărand, s-a asigurat o locuinţă confortabilă, dotată cu tot ce trebuie unei familii situate la doar câţiva metri distanţă de biserică. Acum şi aceasta a ajuns o casă părăsită, în care se plimbă doar şobolanii în voie, după cum spun vecinii. Aşa stau lucrurile la Biserica din Sărand. Poate numai bunul Dumnezeu ştie când se vor pune la punct lucrurile la casa Lui de pe pământ. Oamenii din sat consideră că lângă biserica satului Sărand ar putea fi construită şi o sală unde, după slujbele de cununii, botezuri, parastase să se poată aşeza la o masă, pentru a-i omagia, între rude, naşi, prieteni etc., pe cei plecaţi. Ar fi mai civilizat decât la bufetul sau cârciuma satului.
Este de neînţeles cum, acum o sută de ani, prin contribuţia enoriaşilor, s-a reuşit construirea unei biserici pe care, în zilele noastre, urmaşii lor, nu sunt în stare nici măcar să o întreţină corespunzător, biserica ajungând cea mai prost îngrijită biserică din Bihor. Îmbunătăţirea imaginii bisericii ortodoxe din Sărand ar contribui la atragerea către cultul ortodox strămoşesc a mai multor enoriaşi, care s-au rărit în ultimul timp, îndreptându-se spre alte culte.



Sa le fie oleaca Asa la obrajor.Scuze.Haideti sa le dam de ajutor.Unde.Cum.
Si totusi problema este in sat. Ce fac acesti Sateni ai Sarandului.Au uitat de unde au plecat???Succes.