Puţină lume ştie că la 1 octombrie a.c., concomitent cu alegerile locale din Ungaria (măcinată de frământări politice ca urmare a dezvăluirilor "minciunilor lui Gyurcsany"), s-au desfăşurat şi alegerile minoritare. În ceea ce mă priveşte, este interesant să supun unei analize modul de desfăşurare şi rezultatele de la alegerile din cadrul comunităţii româneşti (fără a emite nici o pretenţie că aceasta va surprinde în totalitate amănuntele de culise) pentru constituirea aşa-ziselor autoguvernări locale româneşti, şi asta prin prisma faptului că presa din ţara noastră nu a relatat aproape nimic despre acest scrutin. Este oare acesta un semn al frustrării? Poate. Da, poate că sunt frustrat pentru că noi, ca naţiune, nu acordăm atenţia cuvenită conaţionalilor noştri din afara graniţelor. Nu ne interesează evenimentele din cadrul minorităţii româneşti din Ungaria. De ce? Referitor la aceasta m-a surprins într-un mod cu totul neplăcut faptul că distinsa doamnă Alina Mungiu Pippidi, preşedintele Societăţii Academice Române, a susţinut public că românii din Ungaria sunt foarte puţini, lăsând să se înţeleagă că aceştia sunt o "entitate neglijabilă". Da, aşa este, conaţionalii noştri din Ungaria sunt din ce în ce mai puţini, un rol determinant în aceasta avându-l politica asimilaţionistă a guvernelor ungare dintotdeauna, în timp ce liderii din ţara vecină ne acuză pe noi, prin "formatori de opinie" trimişi la înaintare, pe numele lor pământeşti Tökes Laszlo, Csapo Jozsef, Szasz Jeno, Torro Tibor, Szilagyi Zsolt, că nu respectăm dreptul la autodeterminare al minorităţii maghiare din România. Lista poate continua inclusiv cu aşa-zişii moderaţi maghiari, cărora le trebuie şi lor, mai nou şi din nou, autonomie teritorială pe criterii etnice. Sunt de urmărit în acest sens şi acţiunile stimabilului Marko Bela, care, zice-se, şi-ar fi jurat în barbă că nu va avea linişte până când nu se va înfiinţa "ţinutul autonom secuiesc". Îmi cer scuze, nu am putut să mă abţin de la acest comentariu. Dar ce s-a întâmplat în cadrul comunităţii româneşti din Ungaria la alegerile minoritare? Curios lucru, ai spune că minoritatea română din Ungaria a crescut semnificativ din punct de vedere numeric, pentru că s-au exprimat peste zece mii de voturi la alegerile minoritare. Dacă luăm în considerare faptul că voturile exprimate aparţin populaţiei adulte, atunci înseamnă că românii din Ungaria sunt mult mai mulţi, comparativ cu cele opt mii de persoane care s-au declarat ca atare la recensământul populaţiei din 2001. Dar aici mai intervine şi altceva. Unii lideri români din Ungaria, şi aici i-aş aminti pe Eva Iova, Martin Teodor şi Maria Berenyi, au strigat sus şi tare că "ceilalţi" (n.r. - adică actuala conducere a Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria) i-au făcut români şi pe cei care nu sunt. Ei, şi aici ajungem din nou la tradiţionala "bună înţelegere" dintre români. Cine sunt persoanele care au acceptat să se declare români? În opinia unora, aceştia sunt romi, secui şi maghiari, ultimele două categorii provenind din România. Şi tind să le dau dreptate, pentru că de unde să fie această diferenţă enormă între cei care au votat la alegerile minoritare româneşti din Ungaria şi populaţia înregistrată ca atare la recensământul din 2001? Măi să fie! Maghiarii din România se plâng peste tot că sunt asimilaţi, iar în ţara vecină se dau români cu nume "neaoşe"... dar specific ungureşti. De ce se întâmplă oare acest lucru? Pot doar să speculez că aceştia, prin intermediul românilor din Ungaria, vor să se înfrupte din bugetul "ţării-mame" (n.r. - să fim totuşi "europeni", să spunem al dulcei "anyaorszag"). Dragi români din Ungaria, nu lăsaţi ca, din diverse motive, în organizaţiile voastre să se amestece persoane aparţinând altor naţii şi care să vă reprezinte interesele, pentru că altfel valorile voastre identitare vor fi diluate în principal de naţiunea ungară dominantă, ai cărei lideri gândesc în spirit european numai când este vorba de maghiarii din afara graniţelor, dar nu şi în cazul propriilor comunităţi naţionale. Şi, apropo, aşa să fie şi în realitate ca şi laitmotivul discursurilor rostite de către domnul Iuhas Tiberiu, membru în conducerea Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, cu ocazia manifestărilor organizate în cadrul comunităţii: "...avem dansurile şi tradiţiile noastre pe care nimeni nu ni le poate lua". Ş-apoi mai e şi profundul cântec: "Fraţi români din lumea-ntreagă ...".