Amalia Enache din Oradea ne întreabă dacă un asistent maternal profesionist poate adopta copilul dat în plasament Regimul juridic al adopţiei Condiţiile şi procedura adopţiei sunt reglementate în Legea 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei care a abrogat OUG 25/1997. Art. 26 alin. 1 din actul normativ precizat dispune că în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersurile necesare identificării celui mai potrivit adoptator sau celei mai potrivite familii adoptatoare pentru copil. În acest termen de 30 de zile, direcţia amintită analizează cu prioritate posibilitatea încredinţării copilului în vederea adopţiei cu prioritate (...), asistentul maternal profesionist la care se află copilul (...). Condiţii de fond pentru încheierea adopţiei Copilul poate fi adoptat până la împlinirea vârstei majoratului. Persoana majoră poate fi adoptată numai dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minorităţii sale. Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să îl adopte. Pentru motive temeinice, instanţa judecătorească poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă dintre adoptat şi adoptatori este mai mică de 18 ani, dar în nici o situaţie, mai puţin de 15 ani. Persoanele care trebuie să consimtă la adopţie sunt următoarele: a) părinţii fireşti sau, după caz, tutorele copilului ai cărui părinţi fireşti sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi morţi sau dispăruţi ori puşi sub interdicţie, în condiţiile legii; b) copilul care a împlinit vârsta de 10 ani; c) adoptatorul sau, după caz, familia adoptatoare. În mod excepţional, instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului, dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia, cu motivarea expresă a hotărârii în această privinţă; consimţământul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui se dă în faţa instanţei judecătoreşti, o dată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei. Părintele firesc sau, după caz, tutorele poate revoca consimţământul în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în condiţiile legii. Consimţământul la adopţie Consimţământul la adopţie al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se dă în faţa instanţei judecătoreşti, în faza încuviinţării adopţiei. Adopţia nu va putea fi încuviinţată fără consimţământul copilului, care a împlinit vârsta de 10 ani. Consimţământul adoptatorului sau familiei adoptatoare se dă în faţa instanţei judecătoreşti o dată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei. Dacă persoana care doreşte să adopte este căsătorită, este necesar şi consimţământul soţului său, cu excepţia cazurilor în care acesta este în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa. Procedura adopţiei Primul pas constă în depunerea unei cereri de evaluare de către adoptator sau familia adoptatoare la direcţia de la domiciliul acestora. Evaluarea se face în termen de 60 de zile de la depunerea cererii, iar în cazul unui răspuns favorabil, direcţia va elibera un certificat de persoană sau familie aptă să adopte. Atestatul este valabil pentru o perioada de 1 an şi poate fi prelungit, cu condiţia respectării tuturor criteriilor de evaluare. În caz de refuz de eliberare a certificatului, o nouă cerere se poate face după expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea lui la direcţie. Rezultatul nefavorabil al reevaluării poate fi atacat în termen de 15 zile de la comunicare la instanţa competentă în materie de adopţie de la domiciliul adoptatorului. Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul este cea care sesizează instanţa judecătorească de la domiciliul copilului pentru a încuviinţa deschiderea procedurii adopţiei. Încredinţarea copilului Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţă decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de cel puţin 90 de zile la potenţialul adoptator sau familia adoptatoare pentru a constata capacitatea de adaptare fizică şi psihică a copilului la noul mediu. În termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei, direcţia de la domiciliul copilului efectuează demersurile necesare în vederea identificării celui mai potrivit adoptator sau familie adoptatoare după care sesizează instanţa de judecată în vederea dispunerii încredinţării copilului. Încredinţarea copilului în vederea adopţiei se dispune de instanţa de judecată pe o perioada de 90 de zile. Încredinţarea nu se dispune în următoarele cazuri: când adoptatul este major, respectiv atunci când copilul a cărei adopţie se cere este copilul firesc sau adoptat al soţului celui care cere adopţia, pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne şi acesta a fost plasat la adoptator sau la familia adoptatoare, iar măsura plasamentului durează de cel puţin 90 de zile; pentru adopţia copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puţin 90 de zile de la data instituirii tutelei. La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, direcţia întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, pe care îl comunică instanţei competente în vederea soluţionării cererii de încuviinţare a adopţiei. Acte necesare cererii de încuviinţare a adopţiei Cererea de încuviinţare a adopţiei este de competenţa instanţei judecătoreşti şi se poate introduce fie de către adoptator sau familia adoptatoare, fie de către direcţia de la domiciliul acestora. Cererea trebuie însoţită de următoarele acte: a) certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată; b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de sănătate publică; c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare; d) hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei; e) certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizată; f) certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată; g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare; h) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris; i) documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimţământului părinţilor fireşti, în măsura în care nu s-a pronunţat anterior o hotărâre judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a copilului. (material realizat cu sprijinul BCC Oradea)