Cazare, căldură şi mâncare gratis pentru boschetari la Spitalul Clinic Judeţean Personalul Spitalului Clinic Judeţean Oradea are de-a face, în flux continuu, cu boschetari, năpăstuiţi ai sorţii, cu oameni care nu au nici un acoperiş deasupra capului ori cu persoane pe care pur şi simplu familia refuză să le ia acasă, să le ofere o masă caldă şi un pat. Mai ales în anotimpul friguros, când mercurul termometrelor coboară mult sub zero grade Celsius, iar cei ajunşi în situaţii de acest gen sunt expuşi la degerături, infecţii ale căilor respiratorii sau la afecţiuni mai grave, spitalul este, pentru ei, un loc de refugiu. O dată ajunşi aici, aceştia stau adesea de la câteva săptămâni până la câteva luni, chiar dacă au fost deja trataţi, îngrijiţi din punct de vedere medical, iar sănătatea li s-a ameliorat. Fenomenul a luat amploare mai ales în ultimii trei ani. Anul trecut, spre exemplu, s-au perindat în secţiile Spitalului Clinic Judeţean 138 de persoane din această categorie. Mai problematic este atunci când decedează în spital, ne spune Elena Groza, asistent medico-social din cadrul unităţii, care a explicat că, în aceste situaţii, personalul este nevoit să facă o serie de demersuri şi formalităţi la Poliţie şi Administraţia Socială Comunitară Oradea (ASCO), pentru efectuarea de anchete. "Anul trecut, corpul unui bărbat din Aleşd, care a murit în spital, a rămas în morga spitalului timp de opt luni, cu toate că avea familie", îşi aminteşte Elena Groza. În această săptămână, cinci persoane din această categorie au fost internate la Staţionar I, dar, desigur, nici Staţionarul II nu este scutit. Cel mai frecvent, boschetarii se prezintă la spital cu degerături şi se internează în Secţia de Chirurgie Plastică a unităţii şi mai rar vin în urgenţe. Aşa este cazul unei femei în vârstă de 40 de ani, internată din data de 22 decembrie anul trecut, cu degerături la ambele picioare. "I-am spus că o tratăm, starea ei de sănătate necesita o intervenţie chirurgicală, după care i-am propus să stea la Azilul de Noapte de pe strada Gutenberg, unde persoanele fără adăpost au acces doar în bună stare de sănătate. Dar a refuzat în scris, în mai multe rânduri, să fie tratată", a mai spus Elena Groza. Speriată de perspectiva unei intervenţii chirurgicale, aşa cum bănuieşte personalul unităţii, femeia a plecat în cursul zilei de ieri din spital. "Dar ne aşteptăm să vină înapoi, pentru că nu va avea încotro, starea fizică nu îi va permite să stea prea mult în frigul de afară", spun cadrele medicale. Un bărbat de 35 de ani, Nicolae Romulus Dadiloveanu, care a fost internat în spital din 27 ianuarie cu degerături şi comă alcoolică, ne-a spus că nu are locuinţă, are doar un frate plecat în străinătate şi în rest pe nimeni: "Ce să fac? Aştept să vină vara..." Costuri enorme, nedecontate de nimeni Toate acestea presupun mari cheltuieli din bugetul spitalului. Potrivit asist. Rodica Guşu, director de îngrijiri medicale din cadrul spitalului, numai pentru o zi de spitalizare, costurile, în aceste cazuri, oscilează de la câteva sute de mii de lei, până la 3-3,5 milioane de lei sau chiar 8 milioane, în cazul spitalizării în Secţia de Terapie Intensivă a unităţii. Este mai dificil atunci când oamenii vin la spital fără nici un act, implicit neavând calitatea de asigurat. Nu se pot deconta nici cele câteva zile de tratament acordat în spital, determinând, astfel, unitatea să acumuleze datorii. "De unde să recuperăm aceşti bani? Sumele aferente acestor cheltuieli ies, pur şi simplu, din bugetul spitalului", a afirmat prof. univ. dr. Aurel Babeş, directorul Spitalului Clinic Judeţean.