Pe sub copertină bate vântul nemulţumirilor De vineri, 21 noiembrie, comercianţii au revenit la "matcă". Unii - mulţumiţi. Alţii, mai puţin, îngrijoraţi de calitatea lucrărilor de modernizare a bazarului, după cum ne-au declarat câţiva dintre ei, ieri dimineaţă, în timp ce-şi despachetau mărfurile pentru a le etala pe mesele aflate tocmai pe porţiunea acoperită cu o copertină albastră, mai să ne ia ochii. "Pe noi o să ne ia... viscolul, când o veni iarna cea mare cu care suntem ameninţaţi de meteorologi... Nu e o muncă făcută aşa, ca lumea, cu un zid despărţitor, unul înalt, care să ne protejeze, care să nu pună în pericol marfa acelora care au mesele exact pe margine. Era bună şi o prelată! Sau poate ar fi costat prea mult?" - întreba, având deja răspunsul gata pregătit, unul dintre vânzători. De la cei care ne-au înconjurat în câteva minute am aflat că taxe plătite RAPAS există. Nu puţine, şi nici mici. De pildă - cea lunară, care se ridică la 650.000 lei. La aceasta se mai adaugă un bir zilnic - în valoare de 25.000 lei. Iar dacă comerciantul nu vrea - sau nu poate! - să-şi care, zilnic, acasă imensele sacoşe cu marfă - alţi 40.000 lei costă depozitarea în magazia din incinta pieţii. "Măcar pentru banii ăştia, şi tot ar trebui să fim, din când în când, ascultaţi..." Profitând de prezenţa noastră, cei câţiva vânzători s-au grăbit să ne spună câte ceva din ce îi "doare". De pildă - că nu sunt coşuri pentru gunoi, nici pentru comercianţi, nici pentru cumpărători. Sau - că nu s-a asfaltat după ce s-a pus copertina şi "e un praf de nu se poate". Dar şi că sunt călcaţi prea des de organele de control ("de parcă de la noi se face evaziunea în ţara asta!"), sau că parcarea pentru maşini de pe strada Griviţei - pentru care unii dintre cei care-şi vând marfa în Piaţa Cetate plătesc 200.000 lei lunar - e ca vai de mama ei, numai mizerie şi noroi când plouă, în rest, şanţ în toată regula, dar şi praf - cât încape ("Dacă nu ar fi tăbliţa, credeţi că ar şti cineva că este aici o parcare? În plus, dacă tot dăm bani, măcar să ne fie protejate maşinile de vreun angajat al primăriei..."). Dar şi că în clădirea ce abia mai stă în picioare, aflată "zid în zid" cu porţiunea acoperită, şi-au făcut cuib boschetarii, care-şi fac acolo nevoile şi, ca atare, mirosurile pestilenţiale îi ameţesc, deopotrivă, pe clienţi şi vânzători. "Era mult mai simplu să se pună copertina, să se asfalteze, să fie reparate mesele. Dar... de ce-ar fi simplu, când lucrurile pot fi şi complicate inutil, probabil că vom mai fi, încă o dată, scoşi de aici, dacă se va asfalta. Asta, ca să fie tacâm complet." Ce să mai adăugăm noi? Poate doar că multe din cele relatate de aceşti comercianţi sunt conforme cu realitatea. Cazul aşa-numitei parcări de pe Griviţei, a neasfaltării pieţei, a lipsei coşurilor de gunoi...Bine că, totuşi, comercianţii au revenit în Piaţa Cetate. Era şi cazul, după trei luni şi jumătate de exil. Ne întrebăm, însă, dacă se vor mai încasa şi penalităţile de întârziere pentru nefinalizarea lucrării la termen?!