Pentru o populaţie care trăieşte la limita subzistenţei şi o găleată cu apă aruncată pe "apa Sâmbetei" este o tragedie. Dar ce să mai vorbim atunci când, cel puţin o dată pe săptămână, trebuie să arunci 11 găleţi a câte 16 litri. Familia Penzacsek, care locuieşte într-un bloc de pe strada Nufărului nr. 73, formată din doi majori, pensionari de boală, şi patru copii, dintre care doi cu handicap, încearcă pe cât posibil să gestioneze cât mai eficient toate resursele lor, inclusiv cele de apă. Dar încercările lor sunt zădărnicite de fiecare dată de regiile de termoficare şi apă, Electrocentrale, respectiv RA Apă-Canal. Nu este săptămână fără ca membrii familiei Penzacsek să nu fie obligaţi, ori de câte ori îşi propun să facă baie sau să spele rufele, să lase robinetul de apă caldă să curgă timp îndelungat, deoarece, până ce pe conducta respectivă vine apă caldă şi curată, la robinetul respectiv curge apă rece şi plină cu impurităţi. "Timp de două zile, am umplut 11 găleţi a câte 16 litri numai cu apă rece şi pământie. Nu este prima dată când, deşi am dat drumul la robinetul cu apă caldă, vine apă rece. Eu plătesc această apă rece dublu, la preţ de apă caldă şi, mai mult, nici nu mă pot folosi de ea, fiind plină de nisip, ea având şi o culoarea pământie", ne-a precizat capul familiei. Mai mult, omul se plânge că şi atunci când apa caldă nu are o coloratură incertă membrii familiei şi în special una dintre fiice, care are un handicap grav, se trezeşte mereu cu o iritaţie urâtă pe piele, care se tratează doar cu unguente costisitoare. "Suntem o familie nevoiaşă şi încercăm să ne drămuim cum putem toate cheltuielile. La un consum redus de apă, cheltuielile sunt mari. Aproape jumătate din factură reprezintă pierderile de apă, fondul de reparaţii şi o altă cotă ce reprezintă alte reparaţii", ne-a mai precizat Penzacsek. Exasperat, după săptămâni întregi, în care a fost obligat să irosească câte 170 l de apă/săptămână, s-a înarmat cu o găleată cu apă cu care s-a prezentat la diferite instituţii a căror funcţionari l-au pasat de colo-colo, fără ca vreunul să binevoiască să-i preia plângerea. Prima oprire a fost la Oficiul de Protecţie al Consumatorului, unde inspectorii de aici s-au mulţumit să-i primească doar copiile după tabelul cu cheltuielile asociaţiei, după care cei de la Inspecţia Sanitară de Stat l-au îndrumat către Serviciul de Supraveghere a Stării de Sănătate. Cum nu este un caz singular, am încercat să descoperim filiera pe care trebuie să o urmărească fiecare dintre cetăţenii nemulţumiţi de calitatea apei şi cine anume este îndreptăţit să se pronunţe asupra calităţii apei pe care o folosim. Aşa că, am descoperit că probele de apă sunt analizate de către laboratoarele ce funcţionează în cadrul Serviciului Supravegherea Stării de Sănătate, de pe strada Libertăţii nr. 34. Taxele care se percep pentru examenele respective variază în funcţie de complexitatea analizelor, de la 25.000 de lei, pentru determinarea culorii, mirosului şi aspectului, la câteva sute de mii de lei. În cazul familiei Penzacsek, pierderile financiare nu sunt de neglijat, motiv pentru care vinovaţii ar trebui puşi la plată. De ce un cetăţean onest trebuie să plimbe, zile în şir, o găleată cu apă ruginie pentru a atrage atenţia organelor abilitate asupra sa ? Oare nu era suficientă o sesizare telefonică la Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului ?