Fiecare dintre noi speră să ajungă la o vârstă la care să se mândrească cu realizările pe care le-a avut de-a lungul timpului. Însă, de nenumărate ori, copiii trec în lumea celor drepţi înaintea părinţilor. Pe de altă parte, mulţi semeni de-ai noştri, datorită conduitei pe care o au în societate şi datorită faptului că au fost cumpătaţi, reuşesc să atingă o vârstă venerabilă. Se spune că fiecare dintre noi are două vârste: cea atestată de actele de stare civilă şi cea pe care omul o simte efectiv, respectiv vârsta arterelor sale. Cei mai mulţi longevivi sunt în genere nefumători, care nu consumă alcool şi au fost persoane active pe parcursul vieţii. Un exemplu în acest sens este şi bihoreanca Prohaszka Margit, născută în localitatea Săcueni, asistată în prezent în cadrul Căminului de bătrâni "Sfântul Martin" din Oradea, aflat în subordinea Asociaţiei Caritas Catolica Oradea.
Ieri, 11 ianuarie a.c., tanti Margareta a împlinit venerabila vârsta de 101 ani...

Pentru a afla câteva din secretele care au ţinut-o oarecum ferită de o existenţă zbuciumată, ne-am deplasat la Căminul de bătrâni "Sfântul Martin" din Oradea. Întâlnirea cu cea care se află la cea de-a patra vârstă parcă ne-a schimbat într-un anume fel percepţia despre viaţă. Subţirică, dar tenace, sensibilă şi foarte comunicativă, extrem de sufletistă şi credincioasă, femeia din faţa noastră nu părea că are mai mult de 70 de ani. Tanti Margareta s-a născut în localitatea Săcueni, făcând parte dintr-o familie modestă. A făcut doar patru clase primare, după care, din cauza situaţiei din acele vremuri, a fost nevoită să lucreze. A locuit în localitatea bihoreană Sânmartin, îndeletnicirea de bază a dânsei fiind florăria. Pentru tanti Margareta florile au însemnat căldură, relaxare şi cuget. "De când mă ştiu am lucrat doar cu flori. Sunt practic o parte din sufletul meu. Pot să spun că florile mă linişteau şi îmi făceau viaţa frumoasă. De fapt, şi acum se întâmplă la fel. Când sunt înconjurată de flori, mă simt foarte bine", ne-a povestit tanti Margareta. Prohaszka Margit a avut un copil, un băiat care în prezent este în Viena, având şi el frumoasa vârstă de 80 de ani. Nepoţi nu are, însă prietenii pe care şi i-a făcut în cadrul căminului de bătrâni au devenit pe parcurs familia ei. "Soţul meu a murit cu foarte mult timp în urmă. Am rămas singură şi nu am putut să mă mai gospodăresc, astfel că am fost nevoită să vin la acest cămin. În anul 2002 am venit aici şi mă simt foarte bine. Nu am fost niciodată bolnavă şi nu m-am atins de tutun sau alcool. Doar acum de câtva timp mă mai supără picioarele. Însă nu mă plâng, căci zilnic cobor scările căminului, spre deosebire de asistaţii mult mai tineri care folosesc liftul. Mă bucur că sunt în viaţă, sănătoasă şi că mă pot bucura de ceea ce îmi oferă viaţa la această vârstă: linişte sufletească şi fericire", a mai spus tanti Margareta. Foarte comunicativă şi dornică să stea de vorbă cu cineva, în mai puţin de o oră femeia care a răzbit peste două războaie mondiale, a reuşit să ne povestească o mare parte din viaţa dânsei. Pe lângă acest aspect, ea a mai spus că dacă o persoană vrea să aibă o viaţă cumpătată trebuie să facă foarte multă mişcare, nu trebuie să aibă griji, să fie o persoană religioasă şi să se abţină de la unele vicii. La fel ca şi în anii trecuţi, în semn de omagiu şi recunoştinţă pentru tot ceea ce a făcut în cei 101 ani de viaţă, specialiştii căminului de bătrâni au sărbătorit-o pe tanti Margareta cum se cuvine alături de ceilalţi asistaţi. Pe această cale, colectivul redacţional îi urează un sincer şi călduros La Mulţi Ani!