Chiar şi pentru cei mai oropsiţi dintre semenii noştri vine o vreme în care, măcar pentru câteva clipe, oameni plini de solicitudine îi fac să uite de privaţiunile pe care, fără vină, trebuie să le îndure zi de zi. A dărui celui de lângă tine, fără măcar să-l fi văzut vreodată în viaţă sau faţă de care să ai vreo obligaţie morală, este un act de mare mărinimie. Ca în fiecare an, în pragul Sărbătorilor de Iarnă, câteva familii orădene şi-au făcut un obicei, ca agoniseala lor de peste an să o împartă cu cei nevoiaşi. Nu bine s-a dat startul la sezonul de cadouri că la sediul redacţiei "Crişana" au început să sune orădenii care ne-au cerut sprijinul în a găsi acele familii care trăiesc la limita subzistenţei. Sub protecţia anonimatului, una dintre familiile orădene ne-a pus la dispoziţie un calculator, respectiv, o unitate de bază, o tastatură şi un mouse, la care s-au adăugat alte trei pungi cu alimente. Singurul lucru care ne revenea nouă, reporterilor, era să găsim un monitor pentru ca acest cadou să fie complet şi utilizabil. Prin intermediul Administraţiei Sociale Comunitare Oradea, am găsit un canditat perfect pentru toate cadourile amintite: Adrian Bodonea. La cei numai 17 ani ai săi, este obişnuit, din păcate, cu o viaţă plină de lipsuri materiale. În timp ce colegii lui de clasa a XI-a au fiecare pe birou un calculator, el se bucura dacă într-o seară tatăl lui îi putea oferi şi o cană cu lapte. Vestea că în următoarele ore va fi la fel ca şi colegii lui şi că de acum încolo nu va mai trebui să apeleze la colegi când va avea de scris vreun referat la calculator, l-a făcut să resimtă o bucurie imensă şi multă recunoştinţă pentru inimosul donator. Elev al Colegiului Tehnic "Constantin Brâncuşi", la profilul filologie, trăieşte de mai mulţi ani cu tatăl său, a cărui vedere este grav afectată. Dumitru Bodonea, pensionar de boală din 1999, trebuie să se mulţumească să-şi întreţină fiul cu o pensie de numai 2 milioane de lei pe lună. Singurul lor venit se împarte între plăţile lunare la întreţinere, care până înainte ca ASCO să le monteze contoare se ridicau la aproape 2 milioane de lei/lună, cheltuielile cu celelalte utilităţi şi din ce mai rămâne, o sumă infimă, se mai cumpără câte o pâine la câteva zile. Dumitru Bodonea, un mare filatelist, care încă de la 12 ani şi-a inaugurat primul său album, încearcă să-şi întreţină fiul, transformându-şi pasiunea într-o afacere. Colecţia lui impresionantă cuprinde timbre autentice, vechi încă de pe vremea regelui Carol I. Pasiunea tatălui a moştenit-o şi Andrei, pe care efectiv l-a fascinat, găsind că fiecare timbru este un izvor nesecat de cunoştinţe istorice şi artă. Chiar dacă urmează un profil uman şi îşi doreşte să devină student al unei facultăţi de litere, crede că computerul este o sursă inepuizabilă de cunoştinţe. "Toţi colegii mei au acasă un calculator. Chiar dacă mulţi cred că la vârsta mea doar să mă joc pe calculator este important nu este adevărat. Există programe şcolare care mă ajută să-mi corectez greşelile de exprimare şi gramaticale în eseurile la engleză şi franceză", ne-a declarat Andrei Bodonea. Cu sprijinul dumneavoastră, cititorii noştri, dorim ca pe tot parcursul acestei luni şi alţi copii sau persoane vârstnice, pentru care de regulă sărbătorile sunt mai triste, fără bucate pe masă şi fără ca cineva să le ofere o mică atenţie, să cunoască bucuria Sărbătorilor de Iarnă. Toţi cei care doresc să ni se alături în această campanie pot să ne contacteze la sediul redacţiei, la adresa redacţiei ziarului nostru, Aleea Gojdu, nr. 3, telefon 413-606.