Prof. dr. Ioan Chira este o personalitate binecunoscută a vieţii culturale bihorene din perioada ante `89 - deceniile VII, VIII, IX, mai ales - când a deţinut funcţii importante în domeniul cultural-artistic al judeţului nostru. A avut o contribuţie determinantă în ce priveşte deschiderea, revigorarea şi eficientizarea fenomenului cultural, la nivel de instituţii şi de masă. În pofida inerentei intruziuni a politicului în substanţa şi forma tematicii abordate - potrivit "cutumelor" impuse ale epocii -, faptele în sine sunt elocvente, după cum, de altfel, se va vedea mai jos. "PE TATA, UNGURII L-AU BĂTUT CU RANGA, PENTRU CĂ ERA ROMÂN!" Ioan Chira este originar din satul Pirul Nou (Sălaj), unde s-a născut în urmă cu 74 de ani, din părinţi ţărani, după cum îmi spune domnia sa, cu nedisimulată mândrie. Dar, înainte de-a vorbi despre sine, ţine să rememoreze câteva secvenţe din viaţa tatălui său, care dau seamă despre vitregiile şi silniciile pe care românii le-au îndurat în cei patru ani de ocupaţie horthystă, de după funestul Diktat din 30 august 1940. "Noi nu ne-am refugiat atunci, pentru că - aşa cum zicea tata -, din ce-am fi trăit dacă plecam din sat? Aveam câteva hectare de pământ, iar tata era un fel de fruntaş al satului, (care luptase în primul război mondial), oamenii mai veneau pe la el să-ntrebe de una, de alta, să pună ţara la cale, cum se zice. Poate de aceea, când au venit ungurii în sat, în vara lui `40, la puţină vreme după aceea l-au şi arestat pe tata, pentru că era u n ţăran român cu mintea luminată şi cu dragoste de naţia lui. L-au închis la Tăşnad, în aşa-zisul batalion de pedeapsă; îl legaseră cu lanţul de o iesle şi-l băteau cu o rangă pentru că, chipurile, ascunsese o mitralieră în pod, dar îl băteau de fapt, pentru simplul fapt că era român. Mai târziu, în ultimul an de ocupaţie ungurească, l-au arestat din nou pe tata, împreună cu numeroşi alţi săteni români; erau supuşi atunci unor torturi psihice greu de suportat, punându-i să-şi sape propriile gropi, în pădure. Apoi, în septembrie `44, s-a ?rupt? frontul, şi ruşii au intrat în Tăşnad. Aşa se face că tata a pornit spre casă, pe Valea Ierului, dar, când a ajuns, a intrat în casă pe un geam din spate, apoi a stat ascuns câteva zile sub un pat din camera dinspre uliţă, căci nici din partea ruşilor la bine nu se putea aştepta." Domnul Chira priveşte, parcă, în ochii timpului - 59 la număr, ca tot atâţia ani, câţi au trecut de atunci. ELEV, OSTAŞ ŞI PROF. SUPLINITOR! După cele 4 clase primare şi gimnaziu, elevul Chira Ioan intră la Şcoala Normală Unită din Oradea, face un curs intensiv de trei luni şi dă un examen de diferenţă. Apoi, în 1948, s-a desfiinţat această şcoală - ca şi toate celelalte greco-catolice - luând fiinţă Liceul Pedagogic, unde elevul din Pirul Nou urmează ultimele două clase, absolvind în 1950. Dintre profesorii pe care i-a avut atunci, - între care: Rusu, Sabău, Domuţa Seucan, Giurcă, Traian Blajovici, Traian Goga, Ştefănescu, Grozescu, Greavu - mai trăieşte azi doar Ioan Comănescu. Împreună cu alţi colegi de-ai săi, tânărul dascăl Ioan Chira este repartizat în raionul Sighetul Marmaţiei, într-un sat românesc, Rona de Jos; dar, nu profesează decât câteva luni, pentru că venise sorocul să plece la armată, fiind încorporat la Şcoala Divizionară de Artilerie Antiaeriană din Bucureşti (Otopeni), acestea fiind primele şcoli de ofiţeri de rezervă. Termină această şcoală cu grad de sublocotenent, ca şef de promoţie, după care, mai face alţi doi ani, la o unitate militară din Ploieşti. După lăsarea la vatră, primeşte un post de instructor, în cadrul Societăţii de răspândire a ştiinţei şi culturii din Oradea, iar după câteva luni, obţine postul de profesor suplinitor la Şcoala din Nucet. Dl Chira îşi aminteşte că avea un salariu de 390 lei, în vreme ce femeia de serviciu lua 700 de lei! După un an la catedră, este numit director la Casa Raională de Cultură din Beiuş, apoi este şeful secţiei de Cultură a Sfatului Popular Raional Beiuş, până la sfârşitul anului 1964. Este promovat apoi ca director al Casei Regionale a Creaţiei Populare Crişana. SCHIMBARE (CULTURALĂ) LA FAŢA JUDEŢULUI "Atunci, în `64, şef cu propaganda pe regiune era Dumitru Turcuş, care mi-a trasat ca sarcină să fac ordine în viaţa culturală a Bihorului, să fac tot ce este posibil pentru asta. Şi, într-adevăr, aşa am şi făcut: am adus oameni de calitate, între care acad. Ştefan Pascu, profesorii Traian Mârza şi Dumitru Pop de la Cluj, dar şi alţi specialişti de la Institutul de Folclor din Bucureşti. Drept urmare, au fost publicate câteva cărţi despre localităţile Vaşcău, Tinca, Meziad, Lăzăreni, Sâmbăta, Lunca, Batăr (unde exista şi fanfară). Au fost reactivate Corurile "Lira" din Beiuş şi "Hilaria" din Oradea, s-a înfiinţat Ansamblul folcloric "Bihorul", au avut loc Festivaluri de folclor ş.a. Apoi, în 1968, am fost numit preşedinte al Comitetului de Cultură al judeţului, funcţie pe care am îndeplinit-o până în anul 1980. Am adus oameni competenţi la Casa de Creaţie: Crăciun Parasca, Florea Crişu, Nicolae Mihai, C. Buciuman, Cuc, Mihai, Viorel Horj (la Comitetul de Cultură), am promovat oameni capabili şi la conducerea altor instituţii de cultură, reprezentative ale Oradiei: Virgil Giurcaş, Sever Dumitraşcu, V. Faur, la Muzeu, Emanoil Engel, la Teatrul de Stat, Traian Blajovici, la Biblioteca Judeţeană, în 1965 s-a reînfiinţat revista "Familia"; puneau suflet în ceea ce făceau şi folcloriştii Mihai Bruchental şi Ion Bradu, dirijorii Romulus Botto şi Mihai Stegaru, se desfăşura, anual, Festivalul CRISIA al instituţiilor culturale profesioniste, au avut loc diverse manifestări consacrate unor personalităţi ale culturii bihorene: Iosif Vulcan, Miron Pompiliu, Nicolae Jiga ş.a. De asemenea, s-au dezvelit statuile lui Iosif Vulcan (la Holod), Avram Iancu (în localitatea omonimă), Eminescu (Oradea - autor, Ovidiu Maitec), E. Gojdu (Oradea - autor, Mircea Ştefănescu), Delavrancea (autor - C. Medrea), Bălcescu (Oradea - autor, Iosif Fekete), D. Cantemir (Oradea - autor, Ion Irimescu), Monumentul Vânătorilor de munte (Beiuş - autor, Rodica Stanca - Pamfil), plăci comemorative pe casa lui Aurel Lazăr - unde a avut loc Declaraţia de la Oradea, care a premers Marea Unire -, la Liceul "Gojdu", am organizat pentru "prima oară, sărbătorirea Zilei Oraşului Oradea ş.a.". Să amintim şi faptul că Ioan Chira a obţinut, în 1969, Diploma de licenţiat în filologie la Universitatea din Cluj, iar în 1980, titlul de doctor în filozofie, la aceeaşi Universitate. "DISPONIBILITATEA SUFLETEASCĂ A OMULUI DE CULTURĂ" Ioan Chira îmi arată o scrisoare a regretatului Profesor Emerit Teodor Neş, după participarea acestuia la sărbătorirea a 100 de ani de la înfiinţarea Fundaţiei "Gojdu": "Centenarul desfăşurat cu atâta fast, rămâne în memoria mea ca un izvor reconfortant. Mulţumesc Comitetului de Cultură şi Artă Bihor pentru că mi-a dat posibilitatea să-mi exprim recunoştinţa faţă de marele Emanuil Gojdu, care m-a scăpat într-un moment critic al vieţii mele, în 1910" (Teodor Neş a beneficiat de o bursă a Fundaţiei "Gojdu" - n.n.). Alte scrisori de felicitare către Comitetul Judeţean de Cultură şi Artă sunt cele trimise de către Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, de la Iosif Constantin Drăgan - care şi-a lansat, la Oradea, trei cărţi - la Librăria "Eminescu", în anii `75, `76, `78 -, precum şi de la marea Doamnă a teatrului românesc, Artistă em Dina Cocea, pe atunci, vicepreşedinte al A.T.M., din care citez: "Vă exprim întreaga gratitudine pentru iniţiativele întreprinse, reflex al spiritului dvs. dinamic de animator înzestrat cu disponibilitatea sufletească a omului de cultură şi atitudine. Reuşita festivalului vă aparţine, dvs. şi celor cu care aţi colaborat" (scrisoare primită după prima ediţie a Festivalului de Teatru Scurt, din 1978 - n.n.). Cuvintele de mai sus sunt, credem, grăitoare, şi nu mai necesită comentarii. AFIRMĂRI PE PLAN INTERNAŢIONAL S-au făcut eforturi în acea perioadă şi în sensul afirmării pe plan internaţional a folclorului bihorean şi românesc, Ansamblul "Bihorul" participând, de pildă, la Festivaluri de folclor în ţări ca: R.F.G., Suedia, Belgia, Italia, Israel, Ungaria; de asemenea, Teatrul de Stat Oradea şi Teatrul de Păpuşi au susţinut spectacole în Cehoslovacia. Filarmonica de Stat Oradea a concertat în Italia, la Vicenza - unde a colaborat cu celebrul tenor Mario del Monaco -, bucurându-se de reale aprecieri. AMBASADOR AL CULTURII ROMÂNE, ÎN UNGARIA În primăvara anului 1980, Ioan Chira este transferat în Ministerul Afacerilor Externe - în poziţie de consilier I pe probleme de cultură -, calitate în care este trimis apoi, în iunie, acelaşi an - ca ataşat cultural al Ambasadei României la Budapesta. "Mă ocupam de problemele relaţiilor culturale între România şi Ungaria şi, până în aprilie 1990 - când am plecat în pensie - am fost consilier prim al ambasadorilor V. Bolojan, Nicolae Vereş, Traian Pop şi, o scurtă perioadă, după `89, după rechemarea la Bucureşti a acestuia din urmă, am îndeplinit funcţia de însărcinat cu afaceri Ad-Interim al României în capitala Ungariei. În perioada cât am fost consilier pe probleme de cultură în Ungaria, am participat la manifestările culturale ale românilor de acolo: la Gyula - unde anual avea loc un bal al românilor -, la Apateu, Micherechi, Săcal, Szeged ş.a. Un fapt cultural deosebit a fost acela că - în colaborare cu un adjunct al ministrului Culturii din Ungaria - prof. univ. Toth Dezs? - am iniţiat, şi a avut loc, un "An al dramaturgiei româneşti în teatrele profesioniste din Ungaria", când s-au jucat pe scenele din ţara vecină piesele lui Caragiale: "O scrisoare pierdută", "D`ale carnavalului" şi "O noapte furtunoasă", "Titanic vals" de T. Muşatescu, "Gaiţele" de Al. Kiriţescu, "Matca" de Marin Sorescu; au fost invitaţi regizorii români Alex. Tocilescu, Dan Alecsandrescu, Dan Micu şi Sergiu Savin, spectacolele întrunind aprecierile publicului maghiar. Tot în acea perioadă am organizat o expoziţie fotodocumentară despre George Enescu, o expoziţie retrospectivă "Corneliu Baba" ş.a. Trebuie spus, de asemenea, că au fost editate traduceri în ungureşte din literatura română: "Antologia poeziei româneşti", cărţi ale scriitorilor români Augustin Buzura, D.R. Popescu, Grigore Zanc, ale poeţilor Ion Barbu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana ş.a. FAPTELE, CA ATARE. SPERANŢE Prof. dr. Ioan Chira a publicat - înainte de `89 - volumele intitulate "Bihorul în epoca Unirii - 1918" (în colaborare cu Arhivele Statului - Filiala Bihor) - care a primit premiul "N. Iorga" al Academiei Române - "Rolul şi contribuţia Caselor de Creaţie la valorificarea folclorului", alte volume (în colaborare), despre Gojdu, Hubic, Corul "Hilaria", iar după `89, "Rugul durerii" (2001). Are în lucru o monografie despre un maestru al coregrafiei româneşti născut în Auşeu (Bihor) - Petre Bodeuţ, cu care dl Chira a şi corespondat. Am prezentat - lapidar, desigur - viaţa şi activitatea unui om care a avut în mână o bună perioadă, înainte de `89, "frâiele" vieţii cultural-artistice a judeţului Bihor. Nu l-am fi prezentat, probabil, dacă faptele ca atare n-ar fi pledat pentru eficienţa acestora. Credem că - nolens-volens - "actanţii" actuali ai domeniului în care a activat Ioan Chira au, probabil, de învăţat, măcar la capitolul acesta des invocat: eficienţă. Încolo, o sintagmă (aparent) superfluă! Tranziţie uşoară!