Modernitatea lui Gheorghe Şincai ( 1816 - 2006 )
Se împlinesc 190 de ani de la intrarea în perenitate a scânteietorului istoric Gheorghe Şincai (1754-1816), cel care face trecerea, alături de Petru Maior (1756 - 1821 ), de la istoriografia română de stil clasic la cea de stil romantic, prin patos, critica surselor de documentare şi viziunea asupra locului în Europa şi a speranţei de mai bine pentru români, în a căror stea mergătoare a crezut cu neabătută credinţă.
Nobil de trei ori, prin familie, prin suflet şi prin operă, Gheorghe Şincai este, în primul rând, oglinda luptătorului fără oprire în dragostea de neam bun, care se reazemă pe puterea dată de trecut, pentru a modela prezentul şcolar al românilor şi a prefigura prin educaţie şi cultură un viitor mai bun şi mai sigur pentru aceştia. Superior şcolit în principalele oraşe ale Transilvaniei, apoi la Roma, Viena şi Pesta, Gheorghe Şincai era menit iniţial pentru a deveni un înalt funcţionar eclesiastic, docil al autorităţilor vremii, bisericeşti (catolice) şi administrative (austriece şi maghiare), dar le va părăsi pe acestea, din momentul în care le va înţelege făţărnicia, mercenariatul, şi îşi va găsi comanda interioară mai puternică, aceea de a reconstitui din arhive şi documente vechi Istoria prestigioasă a românilor şi a le conferi astfel un statut istoric de egală îndreptăţire între neamurile ţării şi ale Europei. Cu această atitudine, însă, a supărat înălţimile vremii şi acestea au dat de lucru detractorilor de serviciu, ca să-l calomnieze, să-l aresteze şi să-l alunge din oraş în oraş, până şi-a găsit refugiul la Oradea, vremelnic, apoi odihna într-un castel străin din Slovacia, unde se stingea la 2 noiembrie 1816, fiind înmormăntat în cimitirul satului Sinea, de lângă Kosice. Acum, la 190 de ani de la urcarea sa în Pantheonul românilor, opera lui didactică, lingvistică, literară, istorică şi de îndreptare în economia agrară este de cea mai mare actualitate ca atitudine, deoarece ne aflăm în perioada unui nou iluminism, aşa-numitul iluminism cetăţenesc (de sorginte germană), menit a diminua nepăsarea şi ignoranţa publică, în creştere. Modelul de intelectual de atitudine, căruia îi pasă, al lui Şincai, ne este cel mai necesar, iar fermitatea sa în arătarea inamicilor, care agresează societatea cu egoizmul lor funciar, este de cea mai mare actualitate. Şincai este dascălul mângâietor şi enciclopedistul peregrin, care a înfiinţat 300 de şcoli pentru români, le-a înzestrat cu cărţi şi cu învăţători pregătiţi de el la Blaj, ca să lumineze copiii ţăranilor ardeleni. Opera ca complexă este un monument uriaş în mintea şi curajul generaţiilor, care şi acum se citeşte cu folos, prin mulţimea datelor şi a judecăţilor, dar mai ales prin exemplul de voinţă, de a fi acel sublim Prometeu al neamului românesc, cum l-a numit B.P. Hasdeu. El ne-a dat focul istoriei, totodată, a avut curajul, demniatea şi priceperea ca, într-o societate condusă părtinitor, cu segregaţie, de autorităţi vădit nefavorabile, să elaboreze şi să dea românilor Gramatica şi Istoria lor şi prin aceasta să deschidă zorii istoriei moderne a neamului nostru. Opera luminată a lui Gheorghe Şincai este, totodată, temei potrivit pentru a se deschide discuţia despre reperiodizarea istoriei culturale şi bibliografice a românilor, care nu se mai poate suprapune mimetic peste vechea periodizare de criteriu economic dominant, precum cerea materialismul istoric şi prea puţin dialectic din ideologia vechiului regim.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.