Marele "fost" Adrian Năstase este pe cale să fie trimis de-a binelea în exil de PSD, pentru atitudini neprietenoase faţă de partidul care l-a lăsat doar simplu deputat. Necunoscutul Tudorache şi ai lui l-au făcut să-l usture democraţia de la bază, arătându-i un avertisment pentru indisciplină. A fost un fel de acţiune preventivă, pentru că în ultima vreme răzvrătiri pe faţă ale lui Năstase nu s-au prea văzut. Este adevărat că deputatul scrie nişte comentarii izbutite într-un cotidian, lansează cărţi, merge pe la câte un Consiliu Naţional unde face figuraţie în fundul sălii, bate conştiincios drumul pe la Parchet, conferenţiază la Sorbona, participă pe la şedinţe de sumar prin redacţii. În fapt, pare a nu supăra pe nimeni şi pare a nu conta cine ştie ce. Însă pe la colţuri, pe la şpriţuri, pe la o partidă de şuşoteli, Adrian Năstase este văzut ca o grenadă cu capsa trasă. Ba tânjeşte după mărirea apusă, ba ţese intrigi, ba se ţine de scris hârtii inflamante. Adevărul nu este nici măcar la mijloc. Marea problemă a lui Năstase, care îl face aproape scos din jocurile importante, nu este una strict politică, ci penală, mai exact ţine de ceea ce a făcut ca premier. Imaginea lui rămâne iremediabil aceea de "coruptul no.1" al naţiunii, iar foştii prieteni politici, pe care i-a săltat în funcţii pe când era prim-ministru - Ioan Rus, Titus Corlăţean, Miron Mitrea, Rovana Plumb, Ilie Sârbu, Mihai Tănăsescu şi chiar Mircea Geoană - l-au lăsat de izbelişte. Adevărul pare a fi acela că unele mărimi ale PSD au nevoie de vulnerabilitatea lui Năstase ca să facă demonstraţii de autoritate, pentru că fostul şef de partid şi de guvern e un trofeu taman bun de târât după carul victoriei. Şi apelează la personaje ca Tudorache sau Vanghelie, pentru ca efectul să-i întărească mai abitir în părerea că adversarul cel mai bun e acela pe care-l faci să dispară umilindu-l. Punerea la colţ a deputatului Năstase nu a venit nici repede, nici neaşteptat. Este un ecou cu iz de testosteron al arătărilor de muşchi de la Târgu-Mureş, unde PSD-ul s-a jucat de-a "uite congresul, nu e congresul". De la acea şedinţă de Consiliu Naţional ce s-a ţinut minte n-a fost discursul, altfel bun, al lui Mircea Geoană, nici hotărârile care s-a luat, ci ieşirea angoasată a lui Ioan Rus. Irascibilul vicepreşedinte al PSD, alintat de unele jurnale cu titlul de "eminenţa cenuşie", şi-a făcut praf ştaiful trecându-l pe Adrian Severin - alt deputat care scrie la ziar - în rândul nemernicilor. Diferenţa este că pe Adrian Severin l-a urecheat un ins supărăcios, dar redutabil, în timp ce lui Adrian Năstase i-a tras la palmă un Tudorache şi l-a bălăcărit un Vanghelie. Numitorul comun al acestor situaţii este Ion Iliescu. Adică, "înţelepciunea şi experienţa" partidului, cum îi zicea Mircea Geoană, cu mândrie de proprietar. Până una alta, mereu iertătorul Ion Iliescu - un alt mare "ex", dar căruia până acum oficial îi merge bine - a fost singurul care le-a arătat obrazul "justiţiarilor". Geoană, imparţial ca un elveţian, le-a arătat un "nu mă bag". Este îndoielnic că din asemenea episoade ies câştigători cei care le pun la cale. O minimă înţelepciune ar trebui să-i facă pe liderii PSD să se uite şi să cugete la ce se întâmplă în bătătura PNL, un partid de care îi desparte aproape totul, dar de care îi apropie, în ultima vreme, un nărav numit foamea de dat afară. Deputatul Adrian Năstase, încă PSD, rămâne o grenadă cu capsa trasă, chiar dacă alternativele sale politice sunt foarte reduse. Şi revanşa unei persoane care poate fi acuzată de orice, în afară de lipsă de inteligenţă, poate să-i arunce în ridicol pe amatorii de constrângeri făcute de hatârul unui spectacol cam dubios.