Cheltuielile de înmormântare în ziua de azi cad ca o povară covârşitoare asupra familiei îndoliate. O modestă ceremonie creştinească poate să ajungă să depăşească agoniseala de o viaţă a defunctului. Dar atunci când cel trecut în nefiinţă nu a avut posibilitatea să-şi strângăcâţiva bănuţi pentru a avea parte de o înmormântare tradiţională, toate aceste greutăţi financiare se răsfrâng asupra aparţinătorilor. Teodor S., din Bratca, a trăit după moartea rudelor sale în casa unor vecini cărora li s-au făcut milă de el. Născut cu un grav handicap fizic şi psihic, care nu i-au permis să se întreţină singur, el a beneficiat toată viaţa de o indemnizaţie de handicap de 1.200.000 lei pe lună. La moartea sa, familia "adoptivă", care are venituri foarte modeste, s-a încumetat să-i facă o înmormântare, ce în final i-a costat aproape 10 milioane de lei. Cum costurile au depăşit cu mult posibilităţile lor financiare, s-au gândit să-şi recupereze banii printr-un ajutor de deces pe care statul ar trebui să-l acorde supravieţuitorilor care dovedesc că au suportat cheltuielile ocazionate de deces. Însă, am aflat cu stupoare că nici unul dintre persoanele care au înmormântat un beneficiar al indemnizaţiei de handicap nu are cum să-şi recupereze aceşti bani. "Nu avem prevăzută o astfel de facilitate. Obligaţia de a acorda aceşti bani ar trebui să revină primăriilor, care omit de fiecare dată să acorde acest ajutor supravieţuitorilor persoanelor cu handicap", ne-a declarat Mirela Abrudan, inspector şef al Agenţiei Judeţene de Asistenţă Socială. Nici Casa Judeţeană de Pensii Bihor nu acordă nici un ajutor de deces acestor categorii, motivând că el se atribuie numai celor care au cotizat la fondul de pensii. În aceste condiţii, cei care toată viaţa lor au fost marginalizaţi şi au avut parte de multe privaţiuni, nici măcar la moarte nu au parte de un tratament mai bun, riscând să fie înmormântaţi fără cele mai minime condiţii pe care le impune tradiţia şi bunul simţ. Dacă cei de la guvernare nu vor să cunoască această realitate cruntă, nici autorităţile locale nu par a fi mai cu capul pe umeri când vine vorba de protecţia socială a persoanelor defavorizate. Nu ar fi lipsit de interes să fie făcută o propunere a serviciului de asistenţă socială din cadrul primăriilor consiliilor locale prin care acestor categorii să li se aloce din bugetele locale un anumit ajutor social.