Nepăsarea unor oameni care ar trebui să fie în sprijinul cetăţenilor, indiferenţa pe care o afişează cei pe care i-am ales faţă de dorinţele şi nevoile oamenilor ajunge de cele mai multe ori la cote maxime. Într-o lume plină de interese, puţini sunt cei care se mai gândesc la aproapele lor. Iar când se găsesc oameni inimoşi, cu intenţii nobile, care sunt gata să renunţe la ceea ce au în folosul altora, autorităţile răspund cu o indiferenţă condamnabilă! O donaţie îngropată în bălării Ioan Pop Dila, domiciliat pe strada Cloşca nr. 17, din Oradea, este unul dintre puţinii oameni care a fost capabil să facă un act de caritate, act care să vină în ajutorul celor aflaţi la nevoie. Acesta este proprietarul unui teren intravilan cu o suprafaţă de aproximativ 33,5 ari, teren situat în Cartierul Nufărul, pe care l-a donat Primăriei municipiului Oradea în 31 martie 2002. În cazul în care ar fi vândut acest teren, suma câştigată ar fi fost destul de mare, însă proprietarul a decis să facă un act cu scop caritabil, singura condiţie fiind construirea unui azil de bătrâni care să îi poarte numele, Ioan Pop Dila şi, la nevoie, să poată beneficia de un loc de cinste în acest cămin. De atunci au trecut însă mai bine de doi ani, iar terenul respectiv stă abandonat, plin de buruieni, în timp ce oameni bătrâni stau fără un adăpost deasupra capului şi toate astea pentru că Primăria Oradea nu şi-a respectat promisiunea. "Mi-e ruşine de oameni" Cu durere în suflet, cel care a făcut un gest nobil constată că pentru aleşi nu înseamnă mare lucru soarta unor oameni care nu au ce mânca, nu au unde să doarmă, bătrâni pe care îi vedem în fiecare zi pe străzile Oradiei, cerşind, la anii bătrâneţii, un colţ de pâine. Toate acestea le-a văzut şi d-l Ioan Pop Dila, acum în vârstă de 78 de ani, şi aşa a hotărât să facă ceva, atât cât îi stă în putinţă, pentru bătrâni. Degeaba a aşteptat ca primăria să ducă mai departe acest gest. În luna decembrie a anului trecut, ajuns la capătul răbdării, prezentându-se în audienţă la primărie. Spre uimirea lui, a primit un răspuns incredibil: "Vă dăm pământul înapoi", deşi această instituţie se angajase, conform clauzelor donaţiei, să ridice căminul social. Şi astfel, bunele intenţii ale omului se lovesc de zidul nepăsării celor care, obedienţi, dispreţuitori şi indiferenţi, îi trântesc acum uşa în nas. "Mi-e ruşine de oameni, dar mă şi revoltă atitudinea dispreţuitoare a domnului primar Petru Filip", spune, pe bună dreptate, Ioan Pop Dila. Fondurile ori sunt, ori nu sunt Motivele pentru acest dezinteres sunt, desigur, mai multe. Cel mai des invocat este, aşa cum ne-am obişnuit deja, lipsa banilor. D-l Ioan Pop Dila se întreabă, însă, de ce tocmai pentru cele mai importante lucruri nu sunt fonduri: "Când vine vorba să se realizeze ceva în folosul oamenilor, nu sunt fonduri. Am însă o nedumerire: de unde au fost fonduri pentru finanţarea echipei de fotbal sau pentru tot felul de lucruri care numai în folosul cetăţenilor nu sunt? ". Şi aşa este. Procurarea miliardelor de lei investite în fotbal nu au reprezentat o problemă. În schimb, primăria nu a reuşit, în mai bine de doi ani, să găsească fondurile necesare construirii unei clădiri, în condiţiile în care terenul nu a costat nimic. Pus în faţa acestei situaţii, donatorul se gândeşte, mâhnit, să revendice terenul, făcând uz de clauza existentă în contractul de donaţie. Mai are, totuşi, o speranţă... "Eu sper că persoana care va deveni primar să fie mai interesată de această problemă. Nu cred că ştie multă lume despre această donaţie şi, de aceea, doresc să fac public cele întâmplate, poate viitorul primar va fi mai interesat de ajutorarea oamenilor decât actualul, pentru că nu este mai mare fericire decât să dai o mână de ajutor şi nu este durere mai mare decât să doreşti să faci acest lucru şi să nu fii lăsat" , conchide Ioan Pop Dila.