Prima lege română care reglementează în mod unitar drepturile copiilor, indiferent dacă trăiesc în familie ori sunt îngrijiţi de stat, intră în vigoare de la 1 ianuarie 2005, aducând prevederi ce asigură minorilor o protecţie mai bună decât în multe state europene. Bazată pe principiile Convenţiei de la Haga privind drepturile copiilor, Legea 272/2004 garantează dreptul minorilor la educaţie, îngrijire medicală, imagine publică, intimitate, liberă exprimare şi opinie, la protecţie împotriva exploatării, la asistenţă socială, la vacanţă şi la odihnă. Copiii se vor putea organiza în "sindicate" Orice minor are dreptul la viaţă privată, la intimitate, liberă exprimare şi la opinie, dar şi la opţiune în ce priveşte forma de învăţământ şi religia. Conform noii legi, minorul are dreptul să fie tratat cu respect de către profesori şi, în premieră, poate contesta criteriile în baza cărora îi este evaluată activitatea şcolară. Tot în premieră, este menţionat dreptul copiilor de a se asocia şi înfiinţa structuri care să le reprezinte interesele. Practic, această prevedere face posibilă organizarea unor "sindicate" ale copiilor, aşa cum se întâmplă şi în alte state europene. Potrivit legii, părinţii sunt primii responsabili în educarea copiilor şi au dreptul de a fi informaţi şi asistaţi pentru a-şi creşte cum se cuvine copilul, astfel că statul nu intervine decât atunci când aceştia nu îşi pot îndeplini obligaţiile. Altfel spus, sărăcia nu este un motiv suficient pentru ca minorul să fie luat de lângă părinţi, legea garantând sprijinul statului pentru cei care sunt prea săraci pentru a-şi creşte copiii. Conform legii, copilul trebuie înregistrat imediat după naştere. Minorul are dreptul să crească alături de părinţi, să-şi cunoască familia şi să ţină legătura cu fraţii ori cu rudele, chiar dacă părinţii sunt divorţaţi. Orice copil are dreptul la servicii medicale şi la medicaţie gratuită, doctorul să ia măsuri pentru a salva viaţa copilului aflat în pericol. Legea mai defineşte abuzul şi neglijarea şi stabileşte obligaţia ca cel care constată încălcarea drepturilor unui copil să anunţe autorităţile. Protecţia specială este destinată acelor copii rămaşi fără părinţi ori care nu mai pot trăi în cadrul familial. În astfel de situaţii, măsurile se stabilesc individualizat, fiind adaptate situaţiei fiecărui copil. Legea aduce noutăţi şi în privinţa decăderii din drepturi a părinţilor, care îşi pot pierde prerogativele doar parţial ori numai pentru o perioadă limitată. Minorii care au săvârşit fapte penale au dreptul la avocat gratuit Un capitol distinct vizează - în premieră - protecţia minorilor care au comis fapte penale şi care au dreptul la un avocat gratuit (asigurat de direcţia locală de protecţie a copilului), dar şi la intimitate (nici o informaţie privind cazurile penale cu minori nu poate fi făcută publică). Cauzele penale privind minori au prioritate la judecată, în şedinţe cu uşile închise, iar deciziile privind condamnarea pot fi luate doar după o anchetă socială. Totodată, legea prevede şi sancţiuni, pentru nedeclararea copilului la naştere, pentru încălcarea dreptului lui la viaţă privată şi intimitate, pentru folosirea copiilor la cerşit. În unele cazuri, sancţiunea constă doar în amendă, dar sunt şi situaţii în care încălcarea legii atrage răspunderea penală. Drepturile incluse în această lege sunt popularizate printr-o campanie lansată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie (ANPCA) şi Delegaţia Comisiei Europene în România. Campania beneficiază de o finanţare de 1,9 milioane de euro şi se va desfăşura pe durata a 15 luni, pînă în februarie 2006. Legea 272/2004 face parte dintr-un pachet legislativ care a fost promulgat în luna iunie şi care include şi Legea privind regimul juridic al adopţiei. Aceste legi au fost elaborate în spiritul Convenţiei de la Haga şi după îndelungate consultări cu experţii de la Bruxelles. Potrivit unor experţi străini, printre care şi unul dintre autorii Convenţiei de la Haga - ele asigură minorilor o protecţie mult mai bună decât în multe state vest-europene.