Un militar român şi-a sacrificat tinereţea pentru pacea din Iugoslavia
După sfârşitul războiului din Iugoslavia, în 1995, ţara a rămas distrusă. Printre alte priorităţi de ordin economic, asigurarea liniştii şi siguranţei populaţiei paşnice reprezenta o problemă stringentă. Astfel, sub egida NATO, în fostul spaţiu iugoslav au fost trimise forţe militare din mai multe ţări, inclusiv din România, să pună ţara pe picioare.
Unul din militarii din Bihor care a făcut parte din batalionul de geniu a fost Cornel Tabără, subofiţer transmisionist, născut în Girişu de Criş, fiu de ţăran. După ce a urmat cursurile şcolii militare de subofiţeri transmisionişti "Gheorghe Şincai", din Sibiu, absolvind în 1972, a fost repartizat la UM 01232 Oradea, unitate specializată în transmisiuni, unde s-a bucurat de aprecieri din partea şefilor, fiind onorat cu numeroase diplome la olimpiadele de specialitate, numărându-se printre ocupanţii primelor locuri ţară. Promovat la gradul de adjutant principal, subofiţerul Cornel Tabără a dorit să răsplătească acest gest prin a participa efectiv la menţinerea păcii în această ţară, alături de alţi colegi de armă în Bosnia-Herţegovina. Deşi căsătorit, cu copii, la 13 martie 1996, a plecat pentru o perioadă de 12 luni să apere fragila pace în Bosnia-Herţegovina, devenind adevărat soldat al forţelor NATO în cadrul batalionului de geniu 96. Împreună cu soldaţi americani, englezi, francezi, spanioli, italieni, unguri, cehi etc, a vegheat la apărarea celui mai mare combinat siderurgic din oraşul Zenca. A participat la reconstrucţia podului peste râul Dobai şi de la Lukovac pe lungime de 80, respectiv 60 metri, care au fost distruse de război. În afară de aceasta, românii au lucrat la refacerea drumului de acces spre localitatea Govazde, la 80 km de Sarajevo, podul de la Visoko şi reconstrucţia aeroportului de la Sarajevo. Între cei 200 de militari români, subofiţerul Tabără Cornel, din Girişu de Criş, a reuşit să culeagă numai laude pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate. Pentru activitatea sa, când s-a întors acasă la 20 martie 1996, la unitatea militară din Oradea, a adus mai multe diplome de merit şi decoraţii. În fotografia alăturată poate fi văzut bravul subofiţer român în momentul în care primeşte cea mai înaltă distincţie din mâna comandantului. În anul 2002, domnul Tabără a ieşit la pensie, dar a continuat să muncească, fiind angrenat în menţinerea ordinii şi ocrotirea mediului înconjurător la blocul de locuinţe D5 de pe Bulevardul Dacia, din Oradea, unde locuieşte împreună cu familia sa.
Întrebat dacă s-a ales cu avantaje materiale din experienţa iugoslavă, răspunsul a fost sincer: "Am câştigat în 12 luni cât nu aş fi câştigat în România în 20 de ani, iar banii îmi prind bine, nu numai mie, după pensionare, ci şi întregii familii. Nu am uitat ce au spus veteranii noştri de război, care mai trăiesc şi astăzi, că flacăra progresului neamului meu românesc se ridică din scrumul sfânt al sacrificiilor pentru ţară. Sunt pregătit să-mi apăr ţara oricând cu preţul vieţii. Sunt mândru că pot să povestesc nepoţilor mei despre participarea mea la misiuni de apărare a păcii într-o ţară vecină, deşi de multe ori viaţa noastră era pusă în pericol"...



Comentarii
Nu există nici un comentariu.